Radu Alexandru Feldman

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Vin la microfon cu un sentiment precis de inutilitate a intervenției mele, dar mă simt dator să vin pentru două motive: unul din motive este acela de a reitera în fața dumneavoastră punctul de vedere exprimat în comisie, și anume faptul că Academia Română este pe deplin îndreptățită să revendice și să reprimească aceste documente pe care le-a obținut pe cale de donație și de care, așa cum foarte exact a evidențiat și colegul meu, domnul senator Bîrlea, a fost lipsită printr-un act abuziv, printr-un act prin excelență de rațiune politică, emis de Comitetul Central al Partidului Comunist Român.

Întâmplarea hazlie, dar, în același timp, dureroasă – nu vreau să spun tragică –, este că cel care a venit în fața noastră, a celor două comisii reunite, respectiv Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, secretarul Academiei Române, este același personaj care, în urmă cu zeci de ani, a fost constrâns să semneze actul de predare a acestor documente.

Două lucruri aș vrea să spun, și le spun cu o anumită strângere de inimă, în total dezacord cu opinia domnului senator Greblă:

1. Spunea că nu există nicio rațiune pentru a da curs cererii Academiei Române.

Există o rațiune fundamentală. Această rațiune o invocăm de 20 de ani, când este vorba de o reparație, o restituire a unui drept de proprietate asupra unor bunuri, indiferent de forma în care acestea sunt prestate. Aici sunt niște documente cu valoare cu totul ieșită din comun, cu valoare istorică, care au fost încredințate printr-un act de testament Academiei Române.