Norica Nicolai

Domnule președinte,

Stimați colegi, voi vorbi în numele Partidului Național Liberal, și nu al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Vă propun un exercițiu de sinceritate.

Stimați colegi, suntem în fața unei dezbateri esențiale, din punctul meu de vedere, pentru starea democrației în România. Ne place tuturor să vorbim și să construim proiecte democratice pe principiul separației puterilor în stat. Democrația o construiesc oamenii, inteligența, responsabilitatea și onestitatea lor. Noi suntem aleși aici, nu suntem judecători. Nu ne-am pronunțat nicio clipă asupra probelor din cauză. Am considerat că este, din punct de vedere juridic, inconsistentă cercetarea penală.

Pot să vă spun mai mult, am considerat că este părtinitoare și tendențioasă, dar, în același timp, cred că nimeni, indiferent cine ar fi el, nu poate să nu urmărească aflarea adevărului. Este prima condiție a unei democrații viabile. Adevărul nu-l aflăm în Parlament, stimați colegi. Adevărul se află acolo unde una dintre puterile statului are misiunea de a face acest lucru. Că vrea, că nu vrea, că este controlată politic, că este precară profesional, că nu există moralitate, lucrul acesta, din punctul meu de vedere, în mare parte este o certitudine.

Unde suntem, stimați colegi, în această dezbatere cu privire la echilibrul puterilor? Suntem într-un exces al unei puteri, suntem într-o zonă de conduită vecină cu totalitarismul, controlată politic, sau încercăm să dăm o șansă acestei țări să reprezinte ceva într-o construcție democratică europeană?

Spunea domnul senator Vadim Tudor că noi nu suntem Germania, nu suntem Franța, nu suntem Italia. Răspunsul trist, stimați colegi, este că noi suntem noi, noi nu avem respect față de această țară și față de valorile ei. Noi ne-am dus la Bruxelles să încercăm să obținem soluții care nu au niciun fel de corespondență în realitate, într-un raport de țară, într-un raport care pune la index starea justiției în România, credibilitatea și onorabilitatea unui corp profesional. Nu am administrat probe, nu ne pronunțăm pe probe.

Avem de răspuns însă la o întrebare: ca Parlament avem dreptul să nu dăm voie unei puteri abilitate de Constituție să-și realizeze mandatul sau nu? Este o chestiune de responsabilitate politică, stimați colegi. Fără îndoială, puteam să facem o analiză în plan juridic. Nu am făcut-o deliberat. Suntem juriști, dar nu judecători.

Am cerut justiției să se pronunțe cu privire la toți și la toate, să nu gândească preferențial, pentru că, în felul acesta, ea se decredibilizează, se descalifică și pune în pericol echilibrul puterilor în țara asta și poate mai mult.

Acesta a fost răspunsul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări. Cred că nimeni, niciodată, nu trebuie să se ascundă în spatele Parlamentului și, ca oameni politici responsabili, măcar noi să credem în statul de drept, să încercăm să dăm o șansă justiției. Și tot de noi depinde, pentru că aceste dosare, dincolo de anecdotica convorbirilor telefonice care, personal, pe mine m-au jenat, multe dintre ele ne dau o lecție de viață, de realitate. Asta este România, stimați colegi, țara convorbirilor telefonice, țara aranjamentelor de culise, țara lipsei de reper, țara în care valorile nu se respectă.