Ștefan Baban

Domnule președinte, vă mulțumesc. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o: „Boala învățământului românesc”. Învățământul românesc a devenit periculos pentru elevi. Sute de copii sub 14 ani au fost diagnosticați, anul trecut, cu gastrite și ulcere, medicii și psihologii considerând că vina principală o au stresul provocat de școala românească, începând de la haotica reformă ce durează de 18 ani, și terminând cu neliniștile părinților față de ce se întâmplă în acest moment în școli.

Sistemul de examinare a fost schimbat de atâtea ori de pe un an pe altul, încât nu e de mirare că elevii se îmbolnăvesc. De mirare este că nu clachează, dar au fost destule cazuri mediatizate de mass-media în care copiii până în 14 ani au decis să-și pună capăt zilelor, nemaisuportând stresul și tensiunea până la examenul de capacitate sau de maturitate.

Pactul pentru educație, semnat zilele trecute, aprinde o slabă speranță, dar reprezintă primul pas în elaborarea strategiei pentru reformarea învățământului. Se urmărește, astfel, modernizarea educației până în 2013, asigurarea unui minim de 6% din PIB pentru educație, transformarea educației timpurii într-un bun public, garantarea educației școlare obligatorii de 10 ani, descentralizarea curriculară, adoptarea unei Carte a drepturilor și libertăților educației etc.

Însă de la principii la practică este o cale lungă, cel mai adesea pavată doar cu bune intenții. Oricine are cât de cât tangențe cu învățământul românesc înțelege de ce se îmbolnăvesc copiii de ulcer, iar părinții de depresie.

Școlile sunt, pe an ce trece, din ce în ce mai prost dotate și nesigure, diferențele curriculare dintre mediul urban și rural sunt imense, profesorii, prost plătiți și plini de frustrări justificate, nu au nicio motivație să-și facă bine treaba, umilințele pe care trebuie să le îndure și din partea elevilor, și din partea societății românești făcându-i, de multe ori, să renunțe la slujbă și să plece în străinătate, pentru a presta o muncă inferioară celei pentru care s-au pregătit, dar mult mai bine plătită.

Generațiile noi de dascăli sunt foarte slab pregătite profesional, dovadă stând notele mizerabile de la examenele de titularizare. Și de ce ar fi altfel, având în vedere că cei mai buni absolvenți nu au nicio motivație să vină în acest domeniu, care este considerat, pe nedrept, un refugiu pentru cei ce nu au alte șanse. De aici numărul mare de profesori indolenți și nepregătiți, de aici numărul mare de profesori suplinitori, unii dintre ei având doar liceul, și acela terminat destul de greu.

Programele școlare și metodele pedagogice sunt și ele catastrofale. Încărcate de informații total inutile, nu-i stimulează pe elevi să gândească și să fie creativi, ci să tocească. Mințile copiilor ajung după câțiva ani de școală ca niște camere supraaglomerate, cu lucruri claie peste grămadă.