Cristian Sorin Dumitrescu

Domnule președinte,

Vă mulțumesc foarte mult pentru cuvânt.

Declarația mea politică este foarte scurtă.

Nu credeam, după 20 de ani de democrație în România și 20 de ani de participare la activitatea Parlamentului și la viața politică în această țară, că voi face o astfel de declarație politică.

Este vorba despre o alegere de primar într-o localitate, localitatea Tulnici, din circumscripția mea, unde rar mi-a fost dat să aud și, acum, pentru prima oară să văd în ce manieră se poate face campanie electorală.

Am asistat în această scurtă perioadă la amenințări din partea candidatului partidului de guvernământ, PDL, la adresa cetățenilor.

Am cunoscut cetățeni care s-au retras și de pe scena politică pentru că li s-a spus că vor fi dați afară din serviciu, respectiv de la obștea pe care acesta o conduce.

Am cunoscut cetățeni cărora le era frică să vorbească, frică să vorbească în România anului 2011, pentru că li s-a spus că, dacă vor vorbi, nu vor mai primi cota care, de fapt, este a lor, din lemnul din pădure și, ceea ce este mai grav, am văzut profesori care au spus că nu mai au curajul să zică nimic pentru că le e frică că-i dau afară din învățământ, adică din postul de profesor.

N-aș fi crezut, dacă eu, cu urechile mele, n-aș fi auzit de la zeci de cetățeni acest lucru, dacă nu participam duminică la o manifestare în care, de partea cealaltă, pe un dâmb, zeci de tineri solizi – așa... înspăimântători din punct de vedere al aspectului fizic, dacă ne gândim la o forță de represiune – stăteau tăcuți și priveau amenințător populația care trecea prin târgul organizat acolo.

Este incredibil, nu mi se pare normal și mi se pare extrem de grav. Nu vă mai spun că au fost și violențe.

În aceste condiții, președintele Consiliului Județean Vrancea a făcut un apel la prim-ministrul României să asigure, în această zonă, desfășurarea alegerilor lipsită de presiuni, alegerile acestea să fie chiar libere, și, de asemenea, a atras atenția asupra riscului care există ca aceste violențe să fie extinse.

V-o spun cu toată conștiința de om politic că nu mă așteptam ca în România... am auzit că se cumpără voturi, bine, asta... n-am dovezi, nu spun nimic..., dar ce-am auzit cu urechile mele, zecile de bătrâni care tăceau sau vorbeau pe la colțuri de frică să nu fie auziți de către oamenii candidatului la primărie și care se fereau să vorbească chiar și în fața porții, pe mine m-a pus într-o mare dilemă și mă pune într-o mare, mare neînțelegere în legătură cu modul în care am ajuns să vedem democrația în această țară.

Poate că de sus de tot lucrurile se înrăutățesc, pentru că fac o paralelă și mă întorc în Parlamentul României și îmi aduc aminte cum colegii din PDL și din majoritatea guvernamentală nu-și exercită votul atunci când este vorba de o moțiune de cenzură. Stau în bancă, lipiți de bancă, și nu-și exercită atributul fundamental, constituțional, acela de a vota. Treaba lor cum votează! Acest lucru se reverberează până la nivelul omului de rând, până la talpa țării, și această teroare de nedemocrație capătă o forță care astăzi, eu, cu toată responsabilitatea, vă spun că mă înspăimântă.