Vasile Dîncu

Domnule președinte, vă mulțumesc.

Stimați colegi,

O să încerc să rezum declarația mea pentru a putea trece la procesul de legiferare și voi depune în scris textul în totalitate.

Declarația mea se numește „Societatea tuturor disfuncționalităților”.

Săptămâna trecută, prestigioasa publicație „Financial Times” ne dedica un dosar special de prezentare a situației economice, sociale și politice din România.

Am experiența lecturii presei internaționale și pot să detectez _lobby-_ ul economic sau politic care, uneori, afectează imaginea României. Nu este cazul însă în acest dosar despre România, cel puțin pentru un lucru foarte simplu: aceste lucruri le spunem și noi aici în Senatul României, de multe ori cu o precizie mai mare sau cu însutite argumente.

Verdictul este necruțător. Unul dintre cuvintele care descriu, probabil, cel mai bine procesul politic din România la ceva mai bine de un an de la aderarea țării noastre la Uniunea Europeană este – spun jurnaliștii – „disfuncționalitatea”.

Imaginea țării care se proiectează în acest dosar nu este generată doar de Guvernul României. Să fim cinstiți și să recunoaștem că fiecare dintre noi, dintre cei aflați aici în vârful piramidei sociale, are ceva contribuție, evident diferențiată, la realizarea tabloului sumbru privind România.

În acest dosar se spune, printre altele, un lucru care schițează un tablou foarte exact, după părerea mea: „Un Guvern minoritar este obligat să strângă un buget extravagant cu sprijinul instabil al opozanților declarați. Un Parlament venal votează pentru protejarea membrilor săi de orice investigații de corupție. Partidele politice refuză să se supună ordinelor liderilor politici aleși. Un președinte populist blochează deciziile și numirile premierului, dar este lipsit de puterea de a-l demite.”

## Dragi prieteni,

În fiecare zi, de la această tribună sau de la alte microfoane spunem și noi că paralizia politică reprezintă o gâtuire care încetinește reformele sau spunem că lipsa de decizie politică complică toate problemele și complică întreaga economie românească.

Este adevărat, în acest dosar din „Financial Times” găsim și o serie de lucruri care sunt ciudate. De exemplu, în trei dintre articolele acestui dosar se vorbește despre ceea ce s-ar numi frica de corupție pe care o au funcționarii. Foarte mulți funcționari de la București au declarat că ei nu pot să ia decizii pentru că sunt parțial paralizați de frica de a nu fi acuzați de corupție.

Un lucru aș vrea să mai remarc din acest dosar aproape complet, iar acest lucru este o ironie a sorții. După ce ne-am ferit optsprezece ani de societatea trecutului, specialiștii ne spun următorul lucru: „Nu există o tradiție a planificării anticipate. Uniunea Europeană lucrează cu programe pe trei ani, însă la nivelul Ministerului Economiei și Finanțelor din România nu există capacitatea de a realiza un proiect multianual de buget.”, scrie ziarul britanic.