Acest discurs nu se adresează celor care cred că știu totul sau aproape totul despre sistemul sanitar. Acest discurs nu se adresează celor care fac totul pentru a spolia financiar în afaceri oneroase banii sănătății, pe care îi cheltuiesc fără nicio umbră de transparență, după bunul lor plac sau cum le dictează interesele de partid, acelora care, fiind într-o stare aparentă de sănătate, mai cred încă că microbii au respect față de funcția de senator sau deputat, acelora care puțin le pasă de ceea ce se întâmplă în sistemul sanitar și care își etalează cu nonșalanță disprețul față de nevoia de sănătate a românilor, acelora care în urmă cu doi ani de zile au făcut spume la gură elogiind un pachet de legi nedrepte, injuste, care a adâncit distorsiunile unui sistem sanitar și așa greu încercat de guvernările anterioare, acelora pentru care sănătatea națiunii a devenit un obiect de troc sau de negociere politică, acelora care mint sistematic și își ascund incompetența, aroganța și lipsa de moralitate, lipsa de înțelegere pentru semenii lor, acelora care prin acțiunile lor nesăbuite distrug încet, dar sigur structuri ale sistemului, dorind, probabil, falimentarea lui.
## Domnule ministru,
În tot ceea ce ați auzit până acum nu a fost și nu s-a constituit și nu s-a vrut a se constitui într-un atac la persoană. Probabil că pe dumneavoastră vă deranjează că vi se spun lucrurile bărbătește, față în față, că ați nenorocit sistemul. Acesta este adevăratul sens a ceea ce dumneavoastră ați auzit până acum, domnule ministru. L-ați nenorocit! Nu s-a întâmplat nimic mai mult decât cum funcționa el, așa cum
funcționa, poate la limita subzistenței. Nu s-a întâmplat nimic notabil, domnule ministru.
Vă acuzam și vă spuneam în ceea ce însemna nu un atac la persoană, ci un atac la conductorul unui sistem care nu își dă seama ce face.
Ați răspuns în evoluția dumneavoastră cu aroganță și indiferență la ceea ce au rugat mulți parlamentari, fie senatori, fie deputați: de a discuta pachetul de legi, de a-l aduce în Parlament și de a-l supune ideației oamenilor din Parlament. Mai multe minți făceau mult mai bine decât una singură.
Ați considerat și ați făcut aceste afirmații referitoare la un atac la persoană, și eu le înțeleg foarte bine, domnule ministru, pentru că, într-adevăr, unii oameni se nasc jigniți. Probabil că dumneavoastră faceți parte din această categorie.
Ați vorbit plin de emfază despre cum descentralizați dumneavoastră acum sistemul, despre cum veniți și supuneți discuției publice. Ați citit vreodată Legea spitalelor care a acționat înainte de acel pachet antireformă? Nu ați citit-o, domnule ministru. Vă spun eu că acea lege nu făcea altceva decât descentralizarea spitalelor. Spitalele erau conduse ad hoc de un consiliu de administrație care numea comitetul director și care avea o puternică componentă a comunității locale, domnule ministru. Nu v-a păsat! Ați făcut un simulacru, domnule ministru, din tot ceea ce înseamnă consultare publică, după care v-ați aplicat și v-ați dus la desăvârșire strategia ascunzându-vă în asumarea răspunderii Guvernului.
Sorin Mircea Oprescu · 28 iunie 2007 · monitorul.ai
Am punctat aceste lucruri atunci, eu și colegii mei, și nu am întâmpinat decât rânjete, rânjete de fericire că se îndeplinește reforma dumneavoastră. Reforma dumneavoastră s-a redus la a îndepărta profesioniștii din spitale, de la conducerea spitalelor, și la a încerca conducerea acestora sub masca managementului profesionist cu manageri făcuți în două săptămâni. Ați promis marea cu sarea, spunând că acești manageri vor duce pe culmi de nerecunoscut sistemul sanitar. Pentru asta, domnule ministru, cu respect pentru instituția Ministerului Sănătății Publice, vă acuz, și o spun în fața Senatului, și o spun în fața oamenilor, că ați mințit. Ați mințit atunci când ați spus că doriți independența Casei de Asigurări de Sănătate. Nu mai departe decât acum două săptămâni, într-un comunicat și, după aceea, într-un interviu al dumneavoastră susțineați că este necesar ca această casă de sănătate, de fapt Fondul unic de asigurări sociale, să treacă în subordinea dumneavoastră. Ați creat cea mai mare centralizare de după 1990 care a putut exista în sistem. Dacă această centralizare era făcută cu profesioniști poate că lucrurile ar fi mers.
Am ascultat aici discursul colegei dumneavoastră de partid, cel al doamnei vicepreședinte al Senatului, doamna Norica Nicolai. O respect, o iubesc, țin la dânsa, apreciez cuvântul de împăciuitorism pe care a încercat să-l aducă aici în Senat, nu poți, însă, să conciliezi ireconciliabilul, domnule ministru, pentru că dumneavoastră întotdeauna ați procedat
cu aroganță atunci când era mai mult ca niciodată necesar să fie consultați profesioniștii din sistem. Așa au ajuns manageri în sistem butoanele dumneavoastră, domnule ministru, care de profesie sunt colonei de tancuri sunt comandați de nave, sunt ingineri de gradul trei de căi ferate, de drumuri și construcții de poduri, ei fiind, însă, manageri profesioniști?!
Nu este momentul și nu ați știut calea prin care să implementați acest manageriat profesionist.
La urma, urmei, domnule ministru, tot ce spuneți dumneavoastră că ați făcut în sistemul sanitar se măsoară printr-o singură măsură: gradul de satisfacție al populației față de serviciile medicale. Există, într-adevăr, o satisfacție a populației? Nu există, domnule ministru!
Lună de lună, an de an ați dat aproape 126 ordine, din care 46 de ordine de ministru sunt antiordine. Antiordine și disciplină în sistem...
Și n-am să țin Senatul cu povești de genul acesta aici, dar pot să vi le prezint oricând, domnule ministru, pentru că eu am o calitate, domnule ministru, și colegii mei au o calitate, și cea mai mare calitate este a poporului român, anume că nu minte niciodată.
Cine plătește, domnule ministru, din punct de vedere moral, morții din spitale?
Cine plătește, domnule ministru, aserțiunile unor manageri noi de spitale care spun „Pleacă, bă, d-aicea, că nu am bani să te tratez!”?
Ați transformat, domnule ministru, și încercați să transformați – și asta este cel mai groaznic – viața românilor într-un mercurial tip Nicolăescu. Viața nu are preț, domnule ministru, și dacă nu ați înțeles vă readuc aminte... încă o dată. Cu toții ne aflăm într-o stare aparentă de sănătate.
Ați vorbit, domnule ministru, de descentralizare financiară, de susținere și de sume importante. Nimic mai adevărat, domnule ministru. Banii sunt dați acum, în acest moment, când stăm de vorbă cu toții, de către Ministerul Finanțelor și Economiei. Sistemul sanitar este bugetat, nu funcționează pe principiile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, principii de solidaritate, subsidiaritate și așa mai departe.
Ați vorbit colegilor mei despre formidabila implementare a D.R.G.-ului australian, adus cu multă greutate din Australia și hrănit cu banane tot timpul. Atâta timp cât în D.R.G.-ul australian, domnule ministru, intră plata personalului, intră reparațiile spitalelor, niciodată aceste spitale nu o să se poată ridica.
Spuneți că avem buget global. Avem buget global pe hârtie, domnule ministru.
Bugetul global nu acționează, managerul de spital nu face politică sanitară, politica dumneavoastră sanitară, decât în poziție de drepți. El depinde de dumneavoastră, a trebuit să treacă luni de zile să semnați contracte cu acești manageri de spital.
Nici măcar raportările care se adresează Ministerului Sănătății nu sunt adevărate.
Într-un cuvânt, putem spune că nimic nu ne lipsește din tot ceea ce avem. Asta se întâmplă, domnule ministru, în sistemul sanitar.
Vorbiți de controale, vorbiți de curățenie. Unde ați găsit dumneavoastră în materialele prezentate Senatului sau în Camera Deputaților ideea că nu trebuie să faceți control? Faceți control, domnule ministru, după ce susțineți măsuri elementare de igienă, măsuri elementare pe care nu poți să le implementezi într-un spital decât cu bani. Ori nu se pricepe
managerul pe care l-ați pus, ori dumneavoastră sunteți ipocrit când spuneți că ați dat bani, dar, de fapt, aceia nu fac. Pedeapsa și-o primește fiecare, dar cu o singură măsură, nu cu altă măsură.
De doi ani și jumătate, domnule ministru, nu se mai face proiecția banilor pentru sănătate.
De ce am spus că ați mințit la buget? Vă explic imediat, domnule ministru. Pentru că susțineți, în continuare, că sistemul sanitar nu are bani cât îi trebuie. Așa este. În nicio țară sistemul sanitar nu are bani cât îi trebuie.
Ați mințit la facerea bugetului, și am semnalat – ați spus că se strâng 91.000 miliarde de lei –, din acel moment s-a terminat cu știința despre cum și câți bani se colectează în România de la asigurați. M-ați întrebat atunci de unde știu. V-am explicat că știu după baza de date a fostului ministru de finanțe, din care reiese că s-au strâns într-unul dintre anii care au trecut 128.000 miliarde de lei. Când, cum au intrat banii aceia în sistem? Au intrat în sistem?
L-am auzit pe președintele țării vorbind și susținându-vă pachetul de legi în decembrie 2005, vorbind despre cât de formidabilă este reforma pe care dumneavoastră o faceți. Cu toții erați mulțumiți că plecau așa-zișii „faraoni”, așa-zișii „vandaliști”. Acestea sunt epitetele pe care le-am spus eu, dar în alt sens și altădată.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.