Márton Árpád Francisc

Declarații politice și intervenții ale deputaților: – Aida Cristina Căruceru – declarație politică despre „Importanța educației naționale pentru copii și adolescenți. Cum putem combate un flagel care afectează trei din 10 tineri”; – Corneliu Olar – declarație politică intitulată „Domnule Daea, unde va mai paște oaia?”; – Daniel Vasile – intervenție cu ocazia Zilei naționale pentru comemorarea dezrobirii romilor din România; – Márton Árpád Francisc – considerații în legătură cu Regiunea Autonomă Maghiară; – Cătălin Cristache – exprimarea îngrijorării față de felul în care alianța PSD–ALDE–UDMR înțelege să guverneze țara; – Alina Teiș – declarație politică având titlul „Trenule, mașină mică!”; – Vasile Gudu – declarație politică intitulată „Asalt asupra justiției”; – Biró Zsolt Istvan – marcarea unei jumătăți de secol de la desființarea Regiunii Autonome Maghiare din România; – Corneliu Bichineț – enumerarea unor probleme cu care se confruntă oamenii; – Răzvan Ilie Rotaru – declarație politică intitulată „Susțin reglementarea răspunderii obligatorii a magistraților”; – Florica Cherecheș – declarație politică având ca titlu „Educația, încotro? Dar copiii noștri?”; – Emil Marius Pașcan – declarație politică intitulată „Infractorii din partid sunt promovați și recompensați!”; – Tamara Dorina Ciofu – declarație politică având tema „Introducerea rezidențiatului pe post reprezintă o soluție pentru reducerea deficitului de medici specialiști și oprirea exodului acestora în străinătate”; – Nicolae Neagu – intervenție cu titlul „50 de ani de la ultima reorganizare teritorial-administrativă a României”; – Constantin Codreanu – „Cer accelerarea procedurii parlamentare pentru mărirea termenului de valabilitate a pașapoartelor românești de la cinci la 10 ani!”;

286 cuvinte

Discurs

Domnule vicepreședinte, Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația de la Alba Iulia promitea că „fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sânul său”. În perioada interbelică, învățământul de stat era doar în limba română, iar administrația și judecata nu întotdeauna se realizau prin indivizi din sânul comunităților.

Doar în 1952 se înființează Regiunea Autonomă Maghiară, care „este formată din teritoriul locuit de populația compactă maghiară secuiască și are conducerea administrativă autonomă, aleasă de populația Regiunii Autonome”. Centrul administrativ al acestei regiuni era Târgu-Mureșul. Cinci articole din Constituție au statuat această calitate. Regiunea cuprindea majoritatea scaunelor istorice secuiești, iar populația maghiară avea o pondere de 76,9%.

După Revoluția din 1956 din Ungaria, mai marii statului național comunist au decis eliminarea tuturor formelor de autonomie ale comunității maghiare, de la școli până la autorități locale. Primul pas l-a constituit anul 1960, când parte din Regiunea Autonomă Maghiară, cu o populație majoritar maghiară, a fost alipită regiunii Brașov, iar o parte din regiunea Cluj, cu o populație majoritar română, a fost alipită Regiunii Autonome Maghiare, care a devenit astfel o regiune cu numele de Mureș–Autonomă Maghiară, cu o pondere a comunității maghiare scăzută față de cea inițială, la 61,1%, din care nu mai făceau parte trei scaune istorice secuiești. Al doilea pas a fost adoptarea Constituției din 1965, în care nu se mai regăsește Regiunea Autonomă Maghiară, dar se prefigurează înființarea județelor.

Acum 50 de ani, în data de 14 februarie 1968, s-a adoptat legea prin care s-au înființat județele actuale ale țării, prin reorganizarea regiunilor existente până atunci. Prin ea, și Regiunea Autonomă Maghiară a fost desființată. Totodată au dispărut și drepturile lingvistice, și bruma de autonomie a regiunii.

Vă mulțumesc.

Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.

În contextul ședinței