Márton Árpád Francisc

## Domnule vicepreședinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Inițial, am dorit să vorbesc în această primă declarație politică despre cum au fost organizate, la nici o săptămână diferență, evenimente legate de sărbătorirea Zilei culturii române, respectiv cea a Zilei culturii maghiare, și că, tot în această perioadă, la Sfântu Gheorghe, timp de zece zile, au avut loc evenimente legate de Săptămâna ecumenică a rugăciunii, când preoții din cultele catolic, reformat, evanghelic, unitarian și ortodox au ținut predici fiecare în biserica celuilalt, în fața enoriașilor aparținând tuturor cultelor.

Dar, din păcate, în această perioadă a trebuit să aibă loc, tot la Sfântu Gheorghe, și o manifestare în apărarea unei decizii de retrocedare către Biserica Reformată a imobilelor care au aparținut Liceului „Székely Mikó”.

La începutul anilor ’90, când președintele de atunci al țării a avut o declarație prin care și-a exprimat supărarea pentru că diferite instanțe au decis retrocedarea unor imobile foștilor proprietari, procurorul general de atunci a intentat un recurs în anulare împotriva acestor decizii. Deciziile au fost anulate,

iar foștii proprietari și-au continuat lupta în fața instanțelor europene, câștigând toate procesele. România a fost sancționată, a trebuit să plătească mult, s-a adoptat Legea nr. 112, a fost eliminată forma de atunci a recursului în anulare, dar imaginea României a avut de suferit. Ulterior, s-au adoptat legi de retrocedare a diferitelor tipuri de imobile, inclusiv legi care prevăd reparații financiare pentru situațiile când proprietățile nu pot fi retrocedate în natură. Aplicarea acestora însă trenează. Procesul este frânat când pe cale judiciară, când pe cale administrativă, când pe cea politică.

România a fost avertizată ca, într-un interval relativ scurt, să soluționeze această problematică. Și ce se întâmplă? Tocmai în perioada în care ar trebui să se urgenteze retrocedarea proprietăților, pe baza plângerii unui cetățean, se declanșează de către un procuror al DNA un proces împotriva membrilor unei comisii care nu a făcut altceva decât să aplice întocmai legea.

Practic, se face un pas către renaționalizarea unui imobil, aparținând unui cult.

Știu că într-un stat de drept este inadmisibil să se facă presiuni asupra justiției. Totuși, trebuie să constat, chiar dacă nu sunt de acord cu amânarea intrării României în spațiul Schengen, că pretextul folosit, adică modul cum funcționează justiția în România, este o problemă adevărată.

La noi există judecător de judecătorie, și nu de Curte Constituțională, care decide că o lege este ilegală, că așa vor puterile lui. Există procuror de caz care întreabă conducerea Camerei despre modul în care și-a expus punctul de vedere și a votat un parlamentar în cazul dezbaterii unei legi.

Și iată, există un procuror, tot DNA, care intentează un proces împotriva unor funcționari, cu încadrarea juridică de abuz împotriva interesului public, atunci când reclamanții sunt persoane fizice, limitativ la număr, iar pârâții au aplicat o lege în folosul unei comunități bisericești. Procurorul, dacă ar fi fost mai preocupat de cunoașterea problemei, ar fi trebuit să citească niște legi, ordonanțe și hotărâri de guvern în vigoare și să constate că fapta nu există sau că aceasta nu constituie un fapt penal și să dispună neînceperea urmăririi penale.