Márton Árpád Francisc

## Domnule vicepreședinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Vă spun sincer, m-a mirat ieri intervenția domnului Tăriceanu. Ulterior, înțeleg... probabil, sper că Domnia Sa nu a auzit partea introductivă a discursului domnului Kelemen, în care a vorbit, printre altele, și de Guvernul condus de domnul Tăriceanu, la vremea respectivă, printre acele guverne care, succesiv, au creat un cadru legislativ al apărării drepturilor minorităților naționale, un cadru legislativ care a fost încălcat în momentul în care una dintre universitățile multiculturale, cea a UMF din Târgu-Mureș, a considerat că legea nu i se aplică.

Mă rog, unii dintre colegii noștri, mai ieri aliați, au apărut cu discursuri de „segregaționism”, „naționalism deșănțat”. Cred că astfel de discursuri și interpretări ale legii, ale rolului statului și al minorităților naționale în acest stat nu sunt binevenite, mai ales atunci când în această perioadă în care Europa se confruntă cu o criză și, ca de obicei în situații de criză, extremismul naționalist ia amploare, am văzut, de exemplu, Grecia sau voturile primite de reprezentanții dreptei extremiste din Franța, zic eu că nu e bine ca tocmai o coaliție de guvernare să încerce să ocupe locul partidelor extremiste din România.

Nu vreau să comentez îndeaproape această intervenție și nici să mă bat cu argumente, pentru că am impresia că aceste argumente nu mai sunt ascultate. Totuși, trebuie să spun un lucru pe înțelesul tuturor: autonomia nu este independență. Autonomia se exercită în limitele legislației în vigoare într-un stat de drept, și dacă această Coaliție de guvernare luptă pentru respectarea autonomiei universitare, atunci trebuie să lupte și pentru autonomia din cadrul universităților a unor comunități, prevăzută de legea adoptată de Parlament.

Mai ales trebuie ținut cont de acest element de un guvern care la instaurarea sa și cu câteva zile înainte a tot vorbit despre respectarea legii și a Regulamentului Camerei Deputaților. Nu vă supărați, ați avut dreptate când nu v-a plăcut că vechiul Guvern și-a ținut deputații în sală, nepermițându-le să voteze cum doresc la voturile secrete cu bile, dar cum interpretați dumneavoastră cât de stat de drept democratic și reinstaurarea puterii Parlamentului este când 20 de oameni stau aici și privesc fiecare deputat, când înșiși miniștrii trebuie să prezinte votul lor, nu care cumva să voteze împotrivă? Ce fel de stat de drept și reinstaurare a regulamentului este când în Senat se încearcă a se impune votarea, peste noapte, în plen a unui proiect de lege vizând alegerile parlamentare, fără ca el să treacă tocmai pe la comisia specială, înființată cu votul acestei majorități, care a fost instaurată exact pentru a da un verdict „bun”, „rău”, „de modificat” despre orice lege care vizează alegerile parlamentare?

Și, vă spun sincer, mi-e teamă! Ați declarat că nu veți mai face epurări politice și veți face schimbările până la nivelul secretarilor de stat. Aștept cu viu interes și cu speranță, nu care cumva să ne trezim peste noapte, așa, ca la începutul lunii ianuarie 2009, să înceapă epurările etnice în județele noastre.