Márton Árpád Francisc

## Domnule vicepreședinte, Doamnelor și domnilor,

După declarația Președintelui României conform căreia și-ar dori un prag electoral de 10% la următoarele alegeri parlamentare, am fost întrebat despre punctul meu de vedere. Eu cred că am avut un răspuns echilibrat, zicând că ori președintele nu cunoaște situația comunității maghiare pe care o reprezentăm, aceasta având o pondere de circa 6,5% din populația țării, ori nu dorește ca această comunitate să aibă reprezentare parlamentară. Alți colegi de-ai mei au avut declarații și mai moderate, vorbind despre faptul că acest prag nu i-ar deranja, dacă legea ar garanta reprezentarea proporțională a comunității maghiare în Parlament.

Întrebat despre aceeași temă, deputatul Valeriu Tabără a răspuns că Uniunea Democrată Maghiară „e o asociație a unor speculanți maghiari”. Acest enunț nu este surprinzător din partea fostului președinte al Partidului Unității Naționale Române, un partid naționalist care a dispărut de pe eșichierul politic din țara noastră, numai că declarantul este actualmente un membru marcant al partidului cu care ne aflăm într-o Coaliție de guvernare. Iată de ce consider că este bine să spun ce înseamnă în accepțiunea mea a fi politician speculant, cu atât mai mult pentru că sunt convins că majoritatea comunității pe care o reprezint, precum și membrii acestei uniuni, care din 1989 nu și-a schimbat nici denumirea, nici ideologia, au aceeași idee despre această terminologie.

Pentru mine, a fi speculant, în sens politic, înseamnă să-ți schimbi partidul în funcție de interesul personal, să schimbi ideologia, crezul partidului, în funcție de posibilele succese electorale.

Pentru mine, tot o formă de speculație, de data asta legislativă, este ca printr-o lege să acorzi ajutor de stat pentru agricultură conform unor norme concrete europene, renunțând la încasarea accizei la carburanți sau dând sume pentru împăduriri, ori despăgubiri pentru calamități naturale și multe asemenea, ca, ulterior, în aceeași lege, să strecori o prevedere prin care o parte din sumă, sau poate suma întreagă, dată cu o mână de stat, să fie luată cu cealaltă, în contul unor datorii la bugetul de stat. Colac peste pupăză, să mai și încerci să induci Comisia Europeană în eroare, disimulând că ai fi acordat ajutor pentru împădurire, când de fapt ai exonerat parte dintre datornicii statului de plata acestora, în contradicție flagrantă cu normele pe care cică le aplici, speculând că doar, doar nu va fi depistată înșelătoria.

Am considerat necesar să precizez ce înseamnă pentru mine a fi speculant în viața politică, pentru că s-ar putea întâmpla să nu vorbim aceeași limbă cu deputatul Valeriu Tabără, nu pentru că avem limbi materne diferite. Specula nu are naționalitate, nici limbă maternă, ci poate pentru că avem concepții diferite despre valorile politicii europene.

Vă mulțumesc.