Márton Árpád Francisc

## Domnule vicepreședinte,

## Doamnelor și domnilor,

În data de 1 septembrie anul curent, peste 25 de mii de persoane s-au adunat în jurul clădirii Colegiului Székely Mikó din Sfântu Gheorghe, nu numai din împrejurimi sau secuime, ci și din Sighetu Marmației până-n Arad, din tot cuprinsul Maramureșului, Crișanei, Banatului și Ardealului, nu pentru a face presiuni asupra justiției, ci pentru a atrage atenția asupra pericolului renaționalizării imobilelor nu de mult retrocedate.

Precedentul periculos îl constituie o hotărâre judecătorească din Buzău, prin care trei persoane au fost condamnate – doi maghiari la trei ani de închisoare cu executare și un român la trei ani de închisoare cu suspendare – pentru că, în urma evidențelor, au semnat actul de retrocedare al clădirii către Biserica Reformată.

## Care sunt evidențele:

– Conform cărții funciare, clădirea aparținea persoanei juridice Colegiul Reformat Székely Mikó. Vă pun întrebarea: dar Colegiul Reformat cui aparținea, dacă nu Bisericii Reformate? Pentru cei care nu înțeleg, poate fi răsfoit și contractul dintre Biserica Reformată și constructorul care a realizat această clădire și, evident, el datând de la începutul anilor 1800, într-o altă perioadă. Atunci să mergem mai încoace, la perioada interbelică, când acest colegiu primește acordul domnului ministru Constantin Angelescu de a avea activitate, pe data de 1928, iulie 23, iar proprietarul este tot Biserica Reformată. Mai mult, contractul pentru construirea clădirii, datat în secolul al XIX-lea, se încheie între Biserica Reformată și constructor.

– Pentru cei pentru care documentele antebelice nu au relevanță, aduc în discuție două acte apărute în Monitorul Oficial al României. Unul datează din 23 iulie 1928, poartă numărul 81, semnătura ministrului învățământului, Constantin Angelescu, și dă dreptul de funcționare Colegiului Reformat. În acest act, ca proprietar, este trecută Biserica Reformată.

Mai mult, această clădire a fost naționalizată, după cum reiese din documentul din 1948, 3 august, publicat tot în Monitorul Oficial, de la Biserica Reformată.

Cum poți să iei ceva de la cineva căruia nu-i aparținea? – Există un act și postbelic, mai exact decizia prin care a fost naționalizată clădirea. Acesta a apărut în Monitorul Oficial din 3 august 1948, și ca proprietar de la care se naționalizează clădirea este trecută Biserica Reformată.

Vă pun întrebarea: cum poți să iei ceva de la cineva care nu-l avea în proprietate?

Cu toate aceste evidențe, Judecătoria din Buzău a decis că acest imobil nu aparținea Bisericii Reformate și cei care au semnat această hârtie de retrocedare, supunându-se legii, sunt pasibili de închisoare.

Puteți zice că este doar o eroare judiciară.

Noi zicem că este un precedent periculos. Este un precedent periculos nu numai pentru comunitatea maghiară, nu numai pentru reformați, ci pentru întreaga societate românească, mai ales într-o perioadă când acest stat a fost avertizat că trebuie să încheie această procedură de retrocedare a imobilelor naționalizate. Nu doresc ca prin această intervenție să fac o presiune asupra justiției, ci doar să vă atrag atenția că trebuie să adoptăm legi care să nu poată fi răstălmăcite și să asigurăm adevărata independență a justiției, împreună cu responsabilitatea acesteia.