Borbély László

Domnule vicepreședinte, Stimate colege, Stimați colegi,

Sunt un veteran al Parlamentului. De 21 de ani sunt parlamentar. Am ținut multe discursuri de la acest microfon. Astăzi o să am un discurs mai atipic.

Știu că e târziu, aveți încă puțintică răbdare. Sper că ceea ce voi spune vă va trezi interesul.

În 1989, cum s-a spus atunci, ne-am câștigat porția de libertate și nu ne-a deranjat în timpul comunismului atât de mult că primeam mâncarea pe tichete, ci lipsa de libertate, și am câștigat porția de libertate în ’89, în decembrie. Era un slogan atunci când eram pe străzi: „Nu vă fie frică!”. Eu cred că, după 25 de ani, aceste deziderate sunt valabile. Nu poți să construiești o societate bazată pe frică.

De aceea suntem trimiși aici, în Parlament, să ne spunem deschis opiniile, punctele de vedere, să votăm conform conștiinței noastre. Nimeni nu ne poate lua acest drept. Fiecare instituție poate să greșească, e formată din oameni, și fiecare instituție dintr-un stat de drept are o anumită responsabilitate.

Referitor la imunitate, am studiat foarte atent cele 28 de țări din Uniunea Europeană.

Vreau să vă informez că în 25 de țări e o imunitate mai puternică pentru parlamentari decât în România. Și rog să consultați aceste documente, dar există, conform Constituției, o prevedere prin care, da, în anumite cazuri, dacă e justificat, se poate opri un abuz al altor instituții.

Și acum să fac o referire foarte scurtă la cazul meu. În 2012, când s-a propus începerea urmăririi penale față de

mine, mi-am dat imediat demisia din Guvernul României. Acesta a fost un gest politic, am considerat că nu trebuie să cadă suspiciuni asupra activității Guvernului.

Din analiza dosarului, Camera Deputaților, în septembrie 2012, a apreciat că nu sunt întrunite actele constitutive ale începerii urmăririi penale și n-a încuviințat cererea.

În ianuarie 2014 am primit oficial comunicarea de neîncepere a urmăririi penale. Deci timp de un an și jumătate n-au apărut elemente noi în dosar. La începutul lui ianuarie 2015 am aflat din presă, evident, că s-ar cere o redeschidere a acestui dosar. Oficial, nu am fost înștiințat, iar cererea a fost analizată în lipsa mea la Înalta Curte de Casație și Justiție în 9 ianuarie.

De fapt, Avocatul Poporului, în urma sesizării mele și a unei alte sesizări, a înaintat acum o săptămână la Curtea Constituțională o adresă prin care consideră neconstituțională prevederea din alin. (4) al art. 335 din Codul de procedură penală, care prevede că în camera preliminară la Înalta Curte de Casație și Justiție se discută dosare fără prezența celor vizați în proces. Am primit înștiințarea că a avut loc procesul la sfârșitul lunii ianuarie și, în sfârșit, în 10 februarie, am reușit să văd ordonanța și documentația care stau la baza cererii. Au trecut patru ani de la începerea cercetărilor preliminare privind urmărirea mea penală.