Mircea Lubanovici

Doresc pe această cale să salut înființarea Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, prin preluarea activității din acest domeniu de la Ministerul Muncii și Oficiul Român pentru Adopții. Doresc să cred că, pe această cale, deficiențele de comunicare și procedură dintre cele două instituții vor fi rezolvate, iar în acest mod activitatea în domeniu va cunoaște un progres evident. Mă bucură că toate apelurile referitoare la acest subiect sunt luate în considerare, dar nu pot să nu mă întreb dacă simpla înființare a unei autorități rezolvă toate problemele din domeniul adopțiilor.

Stimați colegi, problematica adopțiilor, și cu atât mai mult a celor internaționale, este extrem de complexă și sensibilă. Există o nevoie reală în acest domeniu de rezolvare a unor probleme critice, pe care le-am repetat în nenumărate rânduri: blocaje instituționale, personal slab calificat, anchete sociale superficiale, abuzuri asupra copiilor din orfelinate. Să nu uităm că toate acestea lasă o amprentă negativă asupra dezvoltării copiilor instituționalizați.

În asemenea condiții, stimați guvernanți, considerați că prin crearea unei instituții rezolvați toate problemele? Cu părere de rău, observ o lipsă de interes în abordarea acestor chestiuni, atât din partea Parlamentului, cât și a Guvernului, fapt evident în lipsa altor acțiuni în domeniu, cu atât mai mult cu cât ordonanța de urgență prin care se înființează această autoritate prevede și alte schimbări cu scopul clar

de a acorda mai multă putere și influență unor personaje din Guvern.

Doresc să cred că s-a ales metoda pentru grăbirea procedurilor, și nu pentru reglarea raporturilor de putere în interiorul Guvernului. Doresc să cred că binele și șansele la dezvoltare ale copiilor abandonați nu intră în calcule politice meschine și vă rog să îmi demonstrați aceasta prin acțiuni clare, cu impact real în facilitarea adopțiilor și bunăstarea copiilor din orfelinate.

„Cum combatem munca la negru?”

Doresc să vă aduc în atenție subiectul muncii la negru în România. Astfel, conform ultimului Eurobarometru, România se numără printre țările europene cu cel mai mare procent de angajați plătiți în afara sistemului legal. După estimările Consiliului Fiscal, în 2013, aproximativ 1,45 milioane de români munceau la negru. Aceste date sunt confirmate și de rapoarte ale Băncii Mondiale, conform cărora munca fără forme legale este încurajată de ponderea mare a taxelor și impozitelor din veniturile angajaților. Concret, evitarea plății contribuțiilor la asigurările sociale reprezintă 24% din evaziunea fiscală totală din România, aceasta în condițiile în care România are una dintre cele mai dezvoltate economii subterane din Uniunea Europeană, cu circa 30% din PIB.

În aceste condiții, nu pot să nu vă întreb, stimați guvernanți: care sunt măsurile dumneavoastră concrete pentru limitarea acestui fenomen?