Ovidiu Alexandru Raețchi

Doresc să adresez cuvinte de solidaritate cu Institutul „Elie Wiesel” și cu eforturile pe care acest institut profesionist le face – într-un mediu sociopolitic adesea indolent sau ignar – pentru a urmări obiectivele cu care a fost însărcinat încă de la înființare.

În România, după cum știți, legislația interzice promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea de infracțiuni contra păcii și omenirii. În plus, având în vedere argumente pe care nu le mai reiau aici, România are obligația de a-și gestiona trecutul cu o atenție specială: în țara noastră am avut totuși Holocaust, fapt care ne responsabilizează într-un mod particular.

Trebuie să-mi exprim, așadar, surprinderea pentru faptul că joi, 30 mai 2013, Consiliul Local al Orașului Târgu Ocna a respins solicitarea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” de a i se retrage legionarului Valeriu Gafencu titlul de cetățean de onoare post-mortem.

După cum argumentează specialiștii Institutului Wiesel, Valeriu Gafencu a fost conducător al organizației legionare „Frățiile de Cruce”. A participat la rebeliunea legionară, fiind arestat pentru asta. Eliberat la scurtă vreme, el a fost arestat din nou de autorități din cauza militantismului legionar. Conform dosarului CNSAS, Gafencu a fost învinuit de faptul că, în calitate de conducător al organizațiilor școlare „Frățiile de Cruce” din Iași, i-a instigat direct pe elevii Liceului Național, Liceului Internat și Liceului de Fete „Oltea Doamna” la nesupunere față de legile și autoritățile școlare, determinându-i în ziua de 23 ianuarie 1941 să suspende cursurile. Această instigare a avut ca urmare declararea grevei de către elevii liceelor menționate. Valeriu Gafencu susținea că: „Elevii sunt un explozibil mai puternic decât dinamita, sunt elita și conducătorii de mâine ai țării” și că „avem dușmani înlăuntru pe iudeo-masoni, iar în afară pe ruși care ocupă mereu câte un ostrov din Delta Dunării.” În decembrie 1941 a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „crima de constituire de asociațiune și activitate legionară potrivnică ordinei existente în stat prevăzută și penalizată de art. 5 și 7 alin. (1) din Decretul-lege nr. 236/1941”.

Cunosc punctul de vedere al celor care apără memoria lui Gafencu. Iată de pildă ce a scris domnul Marcel Răduț Seliște într-un editorial pe acest subiect: „Acțiunea inițiată ar fi fost demnă de toată lauda dacă în speță am fi aflat un legionar care a asasinat evrei în timpul pogromurilor organizate de Mișcarea Legionară sau un oficial militar al dictaturii mareșalului Ion Antonescu, implicat în deportarea și asasinarea sistematică a evreilor din România. Solicitarea INSHR «Elie Wiesel» nu are însă ca obiect legitima condamnare publică și oficială a unui asasin, ci lovește neargumentat, cu o înspăimântătoare superficialitate a argumentelor juridice, istorice și morale, în memoria unui tânăr care a plătit cu libertatea și apoi cu viața o alegere pe care a făcut-o la vârsta studenției. Un om tânăr, al cărui comportament creștinesc demn și curajos în fața chinurilor inimaginabile la care a fost supus de torționarii comuniști i-a adus respectul din partea poporului care l-a cinstit cu supranumele de «Sfântul Închisorilor», așa cum l-a numit evreul convertit la creștinism, monahul Nicolae Steinhardt.”