Angel Tîlvăr

Doresc să aduc în atenția dumneavoastră și în fața întregii opinii publice cazul tragic al jurnaliștilor care și-au pierdut viața nu cu mult timp în urmă în Siria.

Am fost cu toții marcați de moartea jurnalistei Marie Colvin de la „Sunday Times” și a fotografului Rémi Ochlik, într-un bombardament din orașul sirian Homs. Sacrificiul celor doi mărește numărul jurnaliștilor uciși în timp ce-și făceau meseria. Astfel, în 2012 au fost uciși până în prezent 8 jurnaliști, în timp ce în tot anul 2011 fuseseră uciși la datorie 46.

Coincidență sau nu, cu o zi înainte, într-un reportaj difuzat la CNN, Marie Colvin vorbise despre situația din Siria. Jurnalista afirmase că, în fapt, forțele proguvernamentale nu se luptă cu teroriști înarmați, militarii sirieni asediind un oraș plin cu oameni înfometați.

Doresc de aici, de la tribuna Parlamentului României, să transmit în numele meu personal, dar și al colegilor mei, un mesaj de condoleanțe și să îmi exprim regretul că astăzi astfel de incidente încă mai au loc. Cred că este de datoria mea să spun, de la înalta tribună e Parlamentului României, cine sunt cei care, practicând meseria de jurnalist, și-au pierdut viața pentru ca oamenii de pretutindeni să fie informați.

Marie Colvin, de origine americană, în vârstă de 55 de ani, lucra din 1985 la „Sunday Times” și a fost desemnată de două ori, în 2001 și 2010, reporter internațional al anului în presa britanică. Specialistă în Orientul Apropiat și Mijlociu, ea a relatat și despre alte conflicte, cum ar fi cele din Cecenia, Kosovo, Sierra Leone sau Zimbabwe.

Rémi Ochlik, în vârstă de 28 de ani, și-a început cariera de fotograf la 20 de ani în Haiti și recent a acoperit revoluțiile din Egipt, Tunisia și Libia. Originar din Lorena – estul Franței – Rémi Ochlik a realizat primele fotografii în acel an 2004 în Haiti, unde rebelii amenințau să pună mâna pe putere după căderea președintelui Aristide. De altfel, pentru unul dintre reportajele realizate în Libia a fost recompensat acum două săptămâni cu un World Press Photo, cel mai prestigios premiu pentru fotojurnaliști.

Acești doi jurnaliști, care reprezintă o întreagă breaslă, merită astăzi pioasa noastră recunoștință. Merită să fie răsplătiți de o lume întreagă pentru curajul de a fi luptat pentru adevăr, de a fi luptat pentru ca presiunea pe care presa o poate pune asupra autorităților, prin puterea informațiilor furnizate, să vină în ajutorul sutelor de mii sau poate milioanelor de oameni care trăiesc și astăzi sub opresiunea unor regimuri nedemocratice. Dar, mai presus de toate, sacrificiul celor doi ziariști ne obligă pe toți la o luptă permanentă pentru adevăr și pentru dreptate.