Virgil Pop

## „Două lecții despre umilință”

Astăzi vă voi vorbi despre umilință. Mai exact, despre două lecții de viață despre umilință, așa cum au reieșit ele din comportamentul a doi lideri de stat.

Prima lecție vine din Japonia, țară care își trăiește cele mai grele momente din istorie. Dezastrele naturale și incidentele ce au urmat după, inclusiv cel nuclear, le-au distrus japonezilor țara, dar nu și caracterul, coloana vertebrală și datoria umană. Cu o putere interioară incredibilă, acești oameni, fără a-și plânge destinul, fără tărăgănare, muncesc cot la cot pentru a-și reconstrui țara și se ajută unii pe ceilalți în încercarea de a trece cu toții bine peste aceste clipe de coșmar. Este firesc că un astfel de popor, care știe ce înseamnă umilința în fața naturii, dar și puterea de a lua totul de la zero, nu poate fi condus decât de o persoană care să reprezinte încununarea acestor deziderate. Și spun asta pentru că, în gestionarea acestei situații fără precedent din istoria Japoniei, împăratul nipon Akihito ne-a oferit un exemplu grăitor de umilință și de prețuire a poporului său. Astfel, în zilele ce au urmat dezastrului, împăratul a vizitat centrele pentru sinistrați din Japonia și a stat de vorbă cu oamenii ce și-au pierdut casele în urma tragediei ce a lovit țara. Printr-un gest de maxim respect și dedicație pentru poporul său, împăratul Japoniei, cel mai respectat și important cetățean al țării, a făcut acest lucru stând în genunchi în fața supușilor săi, față în față cu aceștia, arătându-le că, în esență, e un om simplu, la fel ca ei.

În contrapondere, și conducătorul țării noastre ne-a oferit și ne oferă încă o lecție de umilință. Însă este vorba de un exemplu diametral opus, pentru că, prin acțiunile sale, Președintele țării nu dorește să ne transmită, la fel ca împăratul nipon, că își prețuiește poporul, că este alături de noi în vremurile grele sau că, în esență, este doar un român simplu, ci dimpotrivă. Prin tot ceea ce face, președintele Băsescu, șef de stat al unei națiuni europene, ne demonstrează că Domnia Sa se află la putere pentru a-i umili pe români, pentru a-i transforma într-un popor supus, docil și sărăcit.

Nu știu dacă mai este nevoie să aduc în discuție toate nenorocirile care s-au abătut asupra poporului român de când președintele Traian Băsescu este la putere, dar trebuie să menționez disprețul pe care acesta îl poartă pentru cetățenii pe care îi reprezintă. Pentru că, potrivit președintelui, „școala scoate tâmpiți” pe bandă rulantă, sinistrații sunt plini de „țățisme”, membrii presei sunt „găozari”, „păsărici” ori „țigănci împuțite”, iar România este o țară de „mame și bebeluși”, o țară de „asistați sociali”. Nu mai devreme de zilele trecute, președintele ne-a oferit încă o mostră de „dragoste” pentru români, în pragul Săptămânii Patimilor. Am aflat astfel că suntem un popor de limitați, pentru că nu ne ridicăm la așteptările Domniei Sale. Poate că acest dispreț nu ar fi într-atât de supărător (deși este de neconceput ca un șef de stat să își disprețuiască propriul popor), dar Traian Băsescu a depășit deja acest stadiu și a ajuns la nivelul în care românii au devenit, pentru acesta, doar statistică. Altfel nu pot să înțeleg măsurile pe care le inițiază sau le sprijină, cum sunt cele de micșorare drastică a salariilor, a pensiilor, a indemnizațiilor, cele de desființare a spitalelor, a anulării drepturilor obținute în instanță și așa mai departe.