Vasile Popeangă

„Două probleme care se pot soluționa reciproc, în mod fericit”

Una dintre problemele actuale ale țării o reprezintă faptul că multă lume nu reușește să își facă rost de un acoperiș deasupra capului. Poate cei mai defavorizați de soartă în acest sens sunt tinerii de la casele de copii, care la majorat sunt aruncați în stradă de către legislația actuală. Însă la fel de lipsiți de șanse sunt și alți oameni care deja stau în stradă ori prin canale, cu familiile lor, nu rareori destul de numeroase. Dar și absolvenții de medicină umană ori veterinară, învățătorii și profesorii, alte categorii de personal care își desfășoară activitatea în mediul rural mai îndepărtat de oraș ar fi mai avantajați dacă ar reuși să aibă o locuință lângă serviciu, în loc să-și dea cel puțin jumătate din salariu pe naveta zilnică și cheltuind ore bune pe drumuri, fie prin arșița verii, fie prin ploile și noroaiele primăverii și toamnei, fie prin nămeții și gerurile iernii.

O a doua problemă la care aș dori să mă refer este fenomenul – căci deja se poate vorbi despre un fenomen – de depopulare a satelor românești. Din ce în ce mai multe localități, mai ales din mediul rural, se depopulează. Motivele sunt multiple: îmbătrânirea populației, care moare fără urmași, sau emigrarea, familii întregi părăsindu-și meleagurile natale pentru o viață mai bună în alte țări, fie ele europene, americane ori de aiurea. Sau internarea definitivă în diverse stabilimente în vederea unei asistențe de specialitate. Sunt multe motivele care pot avea drept

consecință lăsarea în urmă de locuințe și pământuri abandonate, în zeci de sate românești populația fiind de cel mult 10 locuitori și în continuă scădere.

O propunere care ar putea rezolva ambele probleme ar fi aceea de a se întâlni cele două: locuințele abandonate și oamenii fără locuință. Așa s-ar repopula și readuce frumusețea în aceste locuri, ar veni niște bani din taxe și impozite, dar s-ar rezolva pentru mulți oameni lipsa locuinței pentru familie.

Principalul impediment ar fi însă transferul de proprietate. Dar și aici, dacă se dorește rezolvarea celor două probleme și nu se ajunge la vechea vorbă populară „leneșul la toate zice că nu poate”, se găsesc soluții. Suntem Legislativul țării, deci putem să facem o lege care să aibă acest obiectiv, transferul de proprietate al locuințelor abandonate, atât ale celor din mediul rural, cât și ale celor din mediul urban, căci și la orașe sunt sute și sute de blocuri care au fost lăsate în paragină.

Locuințele și pământurile abandonate se deteriorează rapid, nu sunt surse de venit pentru stat, acumulează datorii ce nu vor putea fi niciodată recuperate. Menținerea acestei stări de lucruri este un model de ineficiență administrativă care nu face bine nimănui. Avantajul acestei soluții ar fi și acela că mulți oameni, pe lângă rezolvarea problemei locative, și-ar rezolva și o bună parte din problema locurilor de muncă, întrucât aproape fiecare casă din mediul rural are și o bucată de pământ. Prin cultivare, poate aduce pâinea cea de toate zilele pe masa familiei respective, existând chiar și posibilitatea de a produce pentru vânzarea în piețe. Tot pe lângă casă omul gospodar și-a pus și ceva pomi fructiferi, niște viță-de-vie, poate crește niște animale și se poate spune că și-a rezolvat multe din problemele vieții. Dacă aceasta ar fi alternativa pentru cineva care îngheață iarna pe sub poduri sau se sufocă prin canale, cred că și doritorii ar fi suficienți. Trebuie doar să rezolvăm problemele de proprietate, fie central, fie pe plan local, și se poate vedea că acestea nu sunt insurmontabile. Uite-așa, două probleme se pot soluționa reciproc, în mod fericit, doar punându-se în tangență una cu cealaltă, prin medierea statului.