Oana Mioara Bîzgan-Gayral

Dragi colege, Dragi colegi,

7 aprilie este Ziua mondială a sănătății.

Anul acesta ea este dedicată accesului universal la sănătate, pentru ca toți oamenii să poată beneficia de serviciile de sănătate esențiale, indiferent unde se află și ce posibilități financiare au.

Fiecare țară își asumă această prioritate în mod diferit, dar este cert că investiția în sănătate este esențială pentru dezvoltarea armonioasă a unei societăți.

România are penultima speranță de viață din Uniunea Europeană, din cauza inegalităților sociale și a ineficienței distribuirii resurselor.

Nu voi enumera problemele sistemului actual de sănătate, cu siguranță, nu vă sunt străine.

Ce vă propun însă este o nouă viziune a sistemului de sănătate, una care are în centrul său beneficiarul sau beneficiara serviciilor medicale.

Definiția sănătății cuprinde trei dimensiuni esențiale: sănătatea fizică, cea mintală, precum și cea socială.

Sănătatea nu presupune doar absența bolii sau a infirmității, ci reprezintă o stare de bine, manifestată în toate aspectele vieții. Este esențial ca un sistem de sănătate să ia în considerare toate aceste trei dimensiuni, ceea ce presupune eliminarea inechităților ce afectează în mod negativ dezvoltarea la nivel social, economic și politic.

Este științific demonstrat că inegalitatea socială se răsfrânge asupra sănătății oamenilor, prin efecte mai ales asupra celor din grupuri vulnerabile. De exemplu, în București speranța medie de viață depășește 77,4 ani, în timp ce în restul țării atinge 76,8 ani în mediul urban și doar 74 de ani în mediul rural.

Deși trăim în aceeași țară, avem acces diferit la educație, la infrastructură de sănătate, la o locuință decentă, un loc de muncă și siguranță financiară de care avem nevoie.

În mod cert, reforma sănătății în România trebuie să se întâmple, pentru ca îngrijirea medicală să devină realmente ceea ce ea este, conform Constituției: un drept, și nu un privilegiu.

Atrag atenția că îmbunătățirea stării de sănătate și a calității vieții necesită intervenții coordonate nu doar în sistemul de sănătate, ci în întreg sistemul de protecție socială.

Trebuie să depolitizăm și să descentralizăm sistemul de sănătate și să acordăm prioritate reală investițiilor, în interesul pacienților.

Alocarea bugetului pentru sănătate trebuie să ajungă la minimum 6% din PIB, și nu doar 4%, așa cum este acum, una dintre cele mai mici alocări din Uniunea Europeană.

Vă rog să susținem viitoarele inițiative legislative ce asigură accesul legal la sănătate pentru toți românii, precum și orice proiect ce reduce inechitățile și barierele sociale care astăzi afectează starea de bine a româncelor și a românilor.

Vă mulțumesc și sărbători fericite!

Oana Bîzgan, deputat independent.