Oana Mioara Bîzgan-Gayral

## Dragi colege, Dragi colegi,

Respectarea drepturilor femeilor este un angajament pe care România și l-a asumat prin Constituție și prin legislația internă, ca semnatară a mai multor tratate și convenții internaționale.

Cu toate acestea, în România doar 22% dintre femei știu că este dreptul lor de a se adresa justiției, în caz de discriminare sau de violență. Și cele care știu acest lucru ezită să o facă, pentru că nu au încredere în sistemul care le stigmatizează și le umilește. Dovada este numărul foarte mic de plângeri penale, mai ales pentru cazuri de violență psihologică, de violență economică, de hărțuire sexuală sau de viol marital. Este o urgență asigurarea sesizării din oficiu pentru cazurile de violență domestică. Este o urgență eliminarea procedurilor de mediere pentru cazurile de violență de gen și violență domestică.

Femeile și fetele trebuie să se simtă în siguranță în fiecare clipă, cu atât mai mult atunci când se adresează justiției. Vă amintesc că, în prezent, numele victimelor sunt publice în procesul de obținere a ordinului de protecție. Femeile cu venituri scăzute nu pot să acceseze măsurile de protecție oferite de lege prin ordinul de protecție, pentru că acesta nu poate fi emis decât dacă victima prezintă un certificat medico-legal. Nu se monitorizează situațiile când agresorul încalcă ordinul de protecție; nu se investighează toate cazurile în care agresorul continuă să urmărească și să hărțuiască victima; în lipsa monitorizării, distanța minimă indicată în ordinul de protecție este de multe ori o măsură ineficientă. În plus, nu există suficiente adăposturi la nivel național. Accesul victimelor la consiliere psihologică și juridică este extrem de restrâns. Victimele – adesea fugite de-acasă în miez de noapte, cu copiii după ele – sunt obligate să prezinte documente de identitate atunci când intră într-un adăpost. Este necesară introducerea de urgență în legislație a ordinelor de protecție emise de poliție, aplicabile atât cuplurilor căsătorite, cât și celor necăsătorite. În prezent, poliția nu are instrumente legale pentru a interveni pe loc într-o situație de violență.

Este urgentă asigurarea accesului total și gratuit la servicii medicale și la consiliere psihologică pentru toate fetele și femeile victime ale violenței de gen, în adăposturi care să fie în întreaga țară.

Este urgentă monitorizarea și pedepsirea discursului care incită la ură. Am văzut amploarea campaniei # _MeToo_ , dar multe și grave sunt cazurile de discriminare multiplă, în care se ajunge la violență asupra femeilor rome, migrante, asupra celor din mediul rural, a celor cu dizabilități.

Este de datoria noastră să asigurăm protecția împotriva tuturor formelor de violență asupra femeilor și fetelor, atât în cadrul căsătoriei, cât și în cadrul cuplurilor necăsătorite, atât în spațiul privat, cât și în spațiul public. Este obligația noastră să facem în așa fel încât să se implementeze de urgență prevederile Convenției de la Istanbul, convenție pe care România a ratificat-o acum mai bine de un an de zile.