Anton Doboș

Dragi colegi,

Declarația mea se referă la cutremurul care a avut loc sâmbătă și are titlul „Blocurile cu risc seismic din Iași, adevărate capcane ale morții”.

Cutremurul de sâmbătă seara, cel mai puternic din ultimii 10 ani, ne-a demonstrat că țara noastră este total nepregătită în cazul unui seism cu această magnitudine și cu atât mai puțin la un posibil cutremur de peste 7 grade pe scara Richter. Am putea vedea cum, în unele zone ale țării, la un seism de 5,7 grade, rețelele de telefonie mobilă au cedat, iar rețele de electricitate și încălzire nu au mai funcționat ore în șir, asta ca să nu mai vorbim de daunele materiale cauzate de deteriorarea clădirilor.

Situația este potențial dezastruoasă în toată țara. Din nefericire, la Iași ne mai confruntăm cu o problemă care ar duce la creșterea în amploare a calamităților, în eventualitatea unui cutremur.

În Iași nu există, la nivel local, o strategie de consolidare a blocurilor cu risc seismic și, de aceea, putem asista la o adevărată tragedie în cazul unui cutremur puternic, multe dintre blocurile vechi devenind adevărate capcane ale morții.

Autoritățile ieșene stau însă liniștite și nepăsătoare, adăpostite de Ordonanța nr. 20, care prevede, la articolul 2, că „responsabilitatea acțiunilor revine proprietarilor”. Acestea nici măcar nu se obosesc să se gândească la măsuri proactive pentru a evita posibilele dezastre.

Primăria Iași nu a făcut minimul efort de a actualiza lista imobilelor cu risc de prăbușire sau avariere gravă a structurii în caz de cutremur. În momentul de față, potrivit acesteia, lista clădirilor cu risc seismic ar cuprinde doar 256 de imobile expertizate la începutul anilor ʼ90, în perioada 1992–1994, și încă alte 80 de clădiri care au fost inspectate în anul 2011.

Realitatea însă este cu totul alta, de natură să alarmeze și să pună nu pe gânduri, ci pe fapte. Potrivit estimărilor, există în jur de 5.000 de scări de bloc neexpertizate de către specialiști și în cazul cărora nu există niciun indiciu referitor la comportamentul în caz de cutremur.

În această situație, mă gândesc îngrozit la ce ar însemna un cutremur de magnitudinea celui din anii ʼ70 pentru orașul nostru.

Ce facem cu oamenii care trăiesc în blocuri cu risc seismic, cu oamenii care, de cele mai multe ori, nu dispun de resursele materiale care să le permită consolidarea locuințelor? Cum facem să reconsolidăm acele clădiri a căror prăbușire ar însemna o catastrofă?

Încă din luna octombrie a anului 2013, semnalez în mod repetat aceleași probleme ale ieșenilor și am venit cu posibile soluții care ar trebui supuse unei analize riguroase pentru a rezolva cât mai eficient această situație stringentă. Printre acestea se numără un ajutor de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, un parteneriat cu municipalitatea, o formă de împrumut avantajoasă, o divizare a costurilor. Trebuie încercată orice variantă care ar putea duce la reconsolidarea acestor clădiri și, implicit, la evitarea unui dezastru.