Dorel Covaci

„Drama lui Adrian Năstase – cel mai bun premier al României”

Drama fostului premier Adrian Năstase și a familiei sale a atins proporții de neimaginat. Se știe că unei personalități de talia Domniei Sale nu i s-a putut ierta de către unii adversari superioritatea intelectuală și politică pe care a dovedit-o pe întreg parcursul activității sale publice. Pentru a distruge omul, s-a recurs la cele mai perfide tehnici de manipulare și diversiune îndreptate înspre politician. A fost acuzat public de corupție de către indivizi și entități care nu aveau probitatea morală de a o invoca, căci de imaginea lor atârnă decizii și fapte care au încălcat flagrant normele legislative în vigoare.

Adrian Năstase a fost judecat și condamnat de un judecător, fost procuror DNA, care a recunoscut că nu există probe pentru acuzare, dar că, totuși, părerea sa este că are de-a face cu un vinovat. Această sentință a fost luată drept etalon și asumată și de celelalte instanțe naționale. La nivel de Înaltă Curte de Casație și Justiție, a fost judecat în grabă de președinta fost procuror, care a ales să ignore jurisprudența instituției și să admită probe indirecte în proces.

Adrian Năstase a fost condamnat pentru niște presupuse tipărituri care ar fi fost plătite din taxele de participare la un simpozion. Prejudiciul adus fondurilor publice s-a dovedit a fi de zero lei.

În procesul lui Adrian Năstase au fost citați de către procurorii DNA peste 900 de martori, de 3 ori mai mulți decât în cel de la Nürnberg al principalilor criminali de război ai regimului nazist, acuzatului fiindu-i acceptați doar 5. Adrian Năstase a fost hărțuit timp de 8 ani de zile, într-o vendetă politică isterică, aproape patologică. Evident, toate aceste date stârnesc dubii asupra sentinței date.

Nu dorim să contestăm judecarea pe fond a cazului Năstase, nici măcar să facem referire la ceea ce înseamnă, în prezent, la modul general, justiție în România, ci facem apel la echidistanță, la respectarea demnității umane, la moderație, la imparțialitate, la rațiune și la bun-simț. Înainte de a arunca cu piatra în cineva, să ne documentăm, să cântărim bine, în mod obiectiv, faptele, și apoi să ne alocăm dreptul de a emite acuze, judecăți și sentințe ucigașe.

În România avem nevoie de o justiție care să aplice aceeași unitate de măsură în judecarea tuturor cazurilor. Dacă s-ar întâmpla aceasta, atunci condamnarea lui Adrian Năstase ar trebui, probabil, să implice, în paralel, pedepse maxime în cazul altor personaje politice care s-au făcut vinovate de fapte cu adevărat reprobabile, dovedite prin probe concrete.

Ceea ce mă uimește este dezinvoltura și impertinența cu care apartenenții obedienți ai unui regim politic nedemocratic, odios, opresiv și, evident, corupt se lansează cu încrâncenare în acuze și atacuri, asemenea unor hiene cu ochii injectați de pofta de a-și devora prada. Niciun om cu frică de Dumnezeu și cu mintea întreagă nu ar trebui să țopăie de bucurie în fața unei asemenea tragedii, fiindcă nimeni nu poate ști cu certitudine ce îi va rezerva viitorul. Nu știu câți dintre cei care țipă acum după sânge și se lansează în speculații josnice ar putea face față unei situații comparabile celei a domnului Adrian Năstase.