Aledin Amet

„Drama națiunii tătare” În fiecare an, la data de 18 mai, sunt comemorate victimele teribilei tragedii din anul 1944, când sute de mii de tătari crimeeni au pierit în urma deportării.

În fiecare an, de multe ori la data de 18 mai, câteodată mai devreme, alteori mai târziu, evidențiez în Parlamentul României drama națiunii tătare.

La ordinul lui Stalin, s-a încercat distrugerea unui popor, motivația fiind una penibilă, cum că tătarii crimeeni ar fi colaborat cu trupele germane. Afirmația nu are acoperire, în condițiile în care numeroși tineri tătari luptau în cadrul Armatei Roșii. Nu s-a ținut seama că printre cei deportați se aflau mulți bătrâni și copii. Această populație a fost trimisă în zone îndepărtate, ambiția criminală a regimului comunist sovietic fiind „Crimeea fără tătari”.

După anul 1990, se cunoaște, urmașii celor deportați au revenit în patria lor, astfel încât, în peninsulă, trăiesc astăzi în jur de 400.000 de tătari.

Lupta lor continuă este o luptă pașnică, de afirmare a propriei identități.

Istoricii, din păcate, deseori, din cauza unor situații conjuncturale, nu redau adevărata dimensiune a faptelor petrecute. Iată de ce, o tragedie a secolului 20, precum tragedia poporului tătar, nu apare încă în cărțile importante de specialitate.

Astăzi, în geamiile din România se vor desfășura slujbe de comemorare în memoria victimelor tragicului eveniment din data de 18 mai 1944.