Mihai Aurel Donțu

„Drama pensionarilor, tratată cu impasibilitate de către președintele Băsescu”

Atunci când președintele Băsescu a anunțat drasticele măsuri de reducere a pensiilor și a salariilor cu procente impresionante, ca urmare a descoperirii peste noapte, de către reprezentanții FMI, a situației critice în care se găsește economia românească, bumerangul acestor soluții halucinante a lovit în plin deopotrivă asupra vârstnicilor și angajaților.

Până nu de mult, cu doar câteva săptămâni în urmă, acestora li se dădeau constant asigurări ferme, atât de către președintele Băsescu, cât și de către premierul Boc, că sunt bani suficienți pentru plata pensiilor și a salariilor și că afirmațiile unora în acest sens, ale opoziției sau ale presei critice, sunt doar comentarii tendențioase, lipsite de orice acoperire.

Nemulțumirile pensionarilor erau oricum din ce în ce mai acutizate, pe fondul discuțiilor fără niciun rezultat privind prevederile controversate din noua Lege a pensiilor și a refuzului Guvernului Boc de a stabili punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie, dar și a înghețării pensiilor în anul 2010 și a neindexării acestora, nici măcar cu acel procent echivalent al inflației.

Astfel, în urma acestor neînțelegeri, care s-au transformat în neajunsuri simțite efectiv prin diminuarea reală a veniturilor fiecărui pensionar în parte, fapt nerecunoscut de către guvernanți, protestele au rămas singura soluție la care mai puteau apela.

Și cum nimeni nu s-ar fi așteptat ca situația României să fie atât de gravă, atât timp cât președintele Băsescu ne-a asigurat permanent că rezultatele economice sunt din ce în ce mai bune, că domnul Boc face minuni și că recesiunea a plecat de mult de pe meleagurile noastre, șocul deciziei prezidențiale de a diminua pensiile cu un procent de 15% a scos instant mii de pensionari în stradă, în toate județele țării.

Disperarea acestora a atins cote alarmante, ceea ce i-a făcut să aibă reacții fără precedent în istoria postdecembristă: mii de vârstnici au ieșit în stradă înarmați cu umbrele, bastoane, sacoșe și chiar cu sticle incendiare.

Prin acest demers halucinant, domnul Băsescu a provocat o adevărată revoltă a celor în vârstă, plină de scene atât de revoltătoare, încât mă întreb cum de se mai poate dumnealui uita vreodată în oglindă: pensionari foarte în vârstă luptându-se cu jandarmii, gata să se sinucidă în stradă unii dintre ei sau leșinați în mijlocul mulțimii. Oare chiar era necesar ca pensionarii să ajungă din nou sacrificații de serviciu, să fie lăsați să moară de foame, fără medicamente și alte necesități stringente pentru a putea supraviețui, doar pentru a salva de la înec ultimul Guvern al domnului Boc, Guvern care a pus ultima piatră la temelia falimentului României?

Este reprobabil faptul că președintele Băsescu nu a tăiat jaful care se face fără nicio jenă de către miniștrii portocalii de mai bine de un an și jumătate încoace și a recurs la aruncarea poverii tot pe umerii celor care suferă.