Vasile Cîtea

„Drapelul României, martor al luptei pentru suveranitate națională”

La data de 20 mai 1998, prin Legea nr. 96, Legislativul român instituia ca în ziua de 26 iunie a fiecărui an să se sărbătorească Ziua Drapelului Național al României, ca o oglindă în istorie a evenimentului din data de 26 iunie 1848, când, prin Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Țării Românești, se hotăra ca drapel național Tricolorul.

Într-adevăr, Tricolorul, actualul drapel național, a fost martorul sutelor de generații care au luptat pentru unitate și suveranitate națională, strângând în ființa sa toate revendicările românilor care doreau să trăiască în cadrul acelorași granițe.

În lunga sa istorie, Tricolorul a reprezentat un simbol al „neatârnării”, fiind regăsit în momentele fierbinți ale istoriei României sau ale țărilor române.

El apare încă de pe timpul domniei lui Mihai Viteazu, pe diplomele emise de domnitorul român, cel care a reușit pentru prima dată unirea tuturor țărilor române în interiorul acelorași granițe. Deși, de-a lungul existenței sale, el a apărut sub diverse forme, Tricolorul a reprezentat speranța românilor pentru visul lor de a trăi uniți, frați cu frați, într-un teritoriu comun.

Este regăsit în timpul Revoluției lui Tudor Vladimirescu, dar și în 1834, când este recunoscut ca „Drapel de luptă în Țara Românească”. Revoluția de la 1848 este un nou prilej de simbolistică a Tricolorului, pentru ca în 1859, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, el să capete o dimensiune instituțională.

Constituția de la 1866 îl menționează în art. 124, cu tot cu forma și dimensiunea sa, fiind adoptat de orice regiment al armatei, găsindu-se sub protecția adjunctului ofițerului regimentului.

Războiul de Independență din 1877–1878 regăsește Tricolorul pe zidurile redutei Grivița, aducând cu sine și martirajul ofițerului Valter Mărăcineanu. În Primul Război Mondial îl regăsim în timpul luptelor din defileul Oltului, dar și în campanile din 1917 din Moldova.

După 1918, el este preluat, până în zilele noastre, ca pavilion regal sau oficial al statului român, ca drapel de luptă sau de război sau ca marcă a navelor maritime, fluviale sau oceanice.

Prin art. 101, Constituția din 1948 îl menționează ca drapel de stat, în același sens fiind precizat și de Constituția din 1952, instituționalizat fiind ca drapel al Republicii Populare România.

Din 1965, el devine, prin art. 118 din Constituție, drapel al Republicii Socialiste România, fiind precizat și în primul vers al Imnului național „Trei Culori”.

Revoluția din Decembrie 1989 îl regăsește în mâinile luptătorilor români pentru libertate, fiind instituționalizat, din nou, la 27 decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 2.

I s-a oferit protecție constituțională și de constituționalistul român din 1991, precum și de cel din 2003, având protecție legal instituțională prin art. 12 alin. (1) din actuala Constituție, care precizează astfel: „Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în următoarea ordine, începând de la lance: albastru, galben, roșu.”