Monica Maria Iacob-Ridzi

„Dreptate pentru pensionarii din minerit”

O teoremă a bunului-simț sau o minimă regulă de drept spune că, dacă nimeni nu poate fi mai presus de lege, corect este ca nimeni să nu fie nici mai prejos de aceasta. Atât și nimic mai mult este ceea ce așteaptă de la noi pensionarii din minerit, oameni care și-au onorat cu demnitate obligațiile față de statul român, muncind în adâncul pământului, cu încrederea că, la rândul său, statul se va ridica la înălțimea demnității pe care o reprezintă, garantându-le continuitatea unor drepturi pe care minerii le-au câștigat, cu sânge, încă din 1924 și de care nicio guvernare, de atunci încoace, nu a îndrăznit să se dezică.

În fapt, atât salariații din sectorul minier de subteran, cât și pensionarii, foști salariați ai unităților miniere care exploatează huila și/sau urmașii minerilor care și-au pierdut viața în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, beneficiază de plata cu tarif redus a consumului de energie electrică pentru consumul casnic la valoarea de 5% din tariful/kWh și de 3 până la 8 rații de cărbune (o rație = 850 kg). Aceste drepturi au fost acordate ca o compensație a muncii prestate de minerii din Valea Jiului pentru întreținerea locuinței de domiciliu, cu condiția ca aceasta să fie situată în arealul geografic al Văii Jiului.

Aceste drepturi, numite de mineri gratuități, au fost acordate constant, fără întrerupere și fără discriminare, din anul 1924, fiind cuprinse în contractele de muncă ale salariaților companiilor miniere din Valea Jiului și în normative legale ale statului român. De-a lungul timpului, din respect pentru munca minerilor din Valea Jiului, atât guvernele interbelice, cât și guvernarea comunistă și, mai apoi, guvernele care s-au succedat la putere în România după 1989 au respectat onorarea acestor drepturi. Ele se acordă și astăzi, sub forma ajutorului de stat, prin notificarea Deciziei nr. 2010/787/UE a Comisiei Europene, având ca temei juridic HG nr. 670/1990. De altfel, drepturi similare sunt acordate și minerilor din alte state europene, precum Germania sau Polonia, spre exemplu.

Onorați membri ai Executivului,

Ca urmare a reorganizării și restructurării sectorului minier din Valea Jiului, în prezent, o parte a pensionarilor minieri beneficiază încă de aceste drepturi, plătite prin intermediul Societății Naționale de Închideri Mine Valea Jiului SA, Petroșani. Termenul legal prin care această societate va funcționa și va beneficia de ajutor de stat, în conformitate cu Directiva europeană 787, este însă unul ce are drept limită finele anului 2018.

În fața unei astfel de perspective, Liga Sindicatului Pensionarilor Minieri din Valea Jiului a înaintat o propunere pertinentă, agreată de Guvern, prin Ministerul Economiei, așa cum reiese din adresa nr. 145.488 din 30 ianuarie 2012. Este vorba despre Proiectul de lege înregistrat la Secretariatul General al Guvernului cu nr. 15/D/13920 din 28 septembrie 2012, prin care se prevede preluarea decontului acestor drepturi cuvenite pensionarilor minieri de către Ministerul Muncii, prin Casa Națională de Pensii Publice, și plata lor direct pe cuponul de pensie, așa cum se procedează și în alte țări europene, printre care se numără Germania sau Polonia. În acest fel, credem că statul își păstrează onorabilitatea și obligația asumată față de mineri încă din 1924, dar, în același timp, degrevează compania minieră de povara plății acestor facilități de ordin financiar, care cântăresc greu în balanța economică a acesteia. În plus, actul normativ ar urma să facă dreptate și pentru cei care, de-a lungul ultimului deceniu, au fost nevoiți să se disponibilizeze din sectorul minier al Văii Jiului, dar care în prezent au ajuns la vârsta pensionării și nu au părăsit domiciliul din Valea Jiului și care, dintr-o eroare legislativă de moment, și-au pierdut dreptul la aceste gratuități.