Nicolae Bud

## „Dreptul de a greși nu există!”

La vreme de criză, ca și la vreme de război, iei în calcul orice posibilitate de ieșire din situația în care te afli. Nu ne aflăm, Doamne ferește, în conflict armat cu nimeni, ceea ce sper să nici să nu ni se întâmple de acum până în veac și nici de atunci încolo, dar – cum sună un titlu de roman, „E noapte și e frig, seniori”! – ce să-i facem, nu doar pe noi ne-au încercat atâtea în lunga și dureroasa tranziție pe care am fost nevoiți s-o parcurgem – comandament al istoriei –, ci și pe alții. E drept, la noi ca la nimeni și nu cred că este nevoie să elaborez pe această temă. În plus, iată, această amarnică de criză, hotărâtă să ne încurce orice șansă de a călca drept și hotărât spre bătălii viitoare, și nu s-o ținem doar într-una obligați să parăm lovituri imposibile uneori, și chiar cu garda jos.

Să zicem că greul a trecut și că ce ne rămâne este survolarea turbulențelor de tot felul pe care, în neastâmpărul lor, crizele le presară pe capul unora, dintre care noi nu lipsim. Cum bine se știe, la vreme rea, norii își pot schimba oricând culoarea și densitatea, sensul de mers și, în funcție de asta, de cele mai multe ori, sporesc amenințările.

Suntem în situația în care liniștea vine gândind. Nu ne sunt de folos nici lamentările de pe margine, nici neputințe vocalizate catastrofic și nici măcar aprecieri în stare să ne adoarmă. Vedem ce se întâmplă în jurul nostru. Țări cândva sigure și stabile, încurajatoare prin modelul lor de dezvoltare, înoată dureros în bazine cu apă tulbure, fără șanse concret cristalizate de a ieși pe mal. Constatările în ce-i privește pe acești camarazi ai noștri întru Uniunea Europeană sunt, în fond, dureroase lecții profilactice pentru ceilalți, să recunoaștem, și pentru noi.

Vreau să cred că vom înțelege ce trebuie și din raporturile pe care le avem cu instituții cu consistentă experiență în analiza fenomenelor economice și bancare, la urma urmei potențiali parteneri în depășirea cât mai urgentă a stărilor dificile ivite în existența unei societăți. Mă duce din nou gândul la cele spuse nouă de directorul executiv al Fondului Monetar Internațional în „lecția” din Parlament.

Domnul Strauss Khan ne-a vorbit ca unor vechi prieteni. În diferite momente, am văzut în FMI partenerul de care aveam nevoie, ceea ce înseamnă, automat, în pandant cu cererile noastre, și acceptarea cererilor sale. Împrumuturile de la Fond își au de fiecare dată principii, condiționări și implicit angajamente. Nu de conținutul condiționărilor ne-a vorbit de astă dată directorul executiv. El, cum ne amintim, și-a propus o colegială avertizare asupra mersului Europei prin acest început de veac, în cazul în care nu sesizează câte are de făcut dacă își propune să joace un rol, și nu oarecare, în lumea de azi, dar mai ales în cea de mâine. Reforma – iată termenul ce ar putea fi așezat drept cuvânt de ordine în fața UE. Dar nu numai! Uniunea Europeană este un spațiu al progresului gândit, așteptat și de înfăptuit la nivel continental și în fiecare din celulele ce compun acest fagure istoric. De aici, de luat seama la cât de multe trebuie să facem fiecare la noi acasă pentru ca, prin însumare, economii naționale puternice să poată configura o economie regională foarte puternică, competitivă la scară planetară, demnă de numele și renumele bătrânului continent.