Marius Cristinel Dugulescu

„Dreptul la educație nu poate fi contestat!”

Ziua Internațională a Educației, dincolo de festivismul sau retorica ei, ne confruntă încă o dată cu nevoia acută de reformă a sistemului de învățământ românesc. A început anul universitar, iar Legea educației naționale a rămas în continuare rătăcită în retorica dezbaterilor din Senatul României de peste patru luni: un termen care întârzie în mod nejustificat procesul de reformă a educației românești pentru creșterea performanței sistemului la nivel european. Legea educației naționale reprezintă în esență o viziune corelată cu standardele europene în materia învățământului public și privat. Această strategie educațională se află în deplină concordanță cu tradițiile sistemului educațional românesc, cu cerințele viitorului, ale economiei cunoașterii, dar răspunde și rigorilor educației personalizate.

Dreptul la educație este un drept fundamental al ființei umane, recunoscut, ocrotit și garantat, astfel că menținerea în noul ciclu trienal al Strategiei de la Lisabona (2011–2014) a obiectivului prioritar „cunoaștere-inovare” este fundamentală. De aceea, universitatea nu este și nu trebuie privită ca o școală de meserii, ci trebuie să rămână un loc unde primează reflecția teoretică și pregătirea intelectuală a tinerilor care vor activa mai apoi pe piața muncii din România.

Facilitarea accesului la educație, informatizarea școlilor, stimularea educației timpurii, dezvoltarea unei culturi a educației și a formării continue, descentralizarea și debirocratizarea educației sunt principalele puncte de sprijin ale reformei educaționale românești promovate în noua Lege a educației naționale.

Într-un astfel de context al unei economii dinamice pentru care primează competitivitatea și sustenabilitatea investițiilor pe termen mediu și lung, se impune dezvoltarea unui parteneriat real și bine susținut între universitate și mediul privat, instituțiile statului și organizațiile nonguvernamentale, cu implicarea activă a organizațiilor studențești. Universitatea în parteneriat cu mediul privat va conduce în mod incontestabil la dezvoltarea și consolidarea învățământului universitar românesc, dar mai ales la profesionalizarea absolvenților.

Investițiile în sistemul educațional trebuie să urmărească protecția proprietății intelectuale prin încurajarea inițiativelor în domeniul cercetării și inovării prin elaborarea unui set paralel de criterii de evaluare, care să țină cont de specificul fiecărei categorii de inițiative din fiecare domeniu în parte.

Reforma educației românești trebuie să țină cont de nevoia integrării depline a criteriilor de evaluare recunoscute în învățământul românesc în sistemul european de credite pentru educație și formare profesională menit să faciliteze transferul și recunoașterea rezultatelor învățării pentru persoanele care trec de la un sistem de certificare la altul sau de la un parcurs de învățare la altul, în vederea obținerii unei certificări. Se impune a fi susținută ferm recunoașterea de către toate statele membre a diplomelor românești, potrivit principiului european al recunoașterii reciproce a standardelor naționale. În prezent, opt state membre sunt acționate la Curtea Europeană de Justiție pentru nerespectarea acestui principiu în relația cu statul român.