Angel Tîlvăr

„Drogurile – un flagel al lumii contemporane”

Joi, 24 octombrie 2013, am organizat la sediul Primăriei Focșani o masă rotundă cu tema „Drogurile – un flagel al lumii contemporane”. La această dezbatere au participat reprezentanți ai autorităților centrale (Ministerul Educației Naționale, Agenția Națională Antidrog) și locale (Consiliul Județean Vrancea, Primăria Focșani, Poliția Focșani, Inspectoratul Școlar Județean Vrancea), reprezentanți UNICEF, cadre didactice și cadre didactice auxiliare, elevi și studenți, părinți ai acestora din Focșani și din județul Vrancea, reprezentanți ai societății civile și ai mass-mediei. Ceea ce vreau să spun este faptul că nu întâmplător am ales această temă de dezbatere, cu alte cuvinte nu pentru că era, pur și simplu, pe calendarul meu de deputat am hotărât să organizez această masă rotundă. Cei care mă cunosc știu foarte bine că de ani de zile mă preocupă cât se poate de serios găsirea unor soluții cât mai aproape de optim pentru ca această otravă să fie ținută cât mai departe de tinerii noștri, în special de cei de vârstă școlară. Această preocupare s-a amplificat proporțional cu creșterea în amploare a acestui flagel care afectează, astăzi, nu doar adulți, nu doar tineri, dar și copii cu vârste din ce în ce mai fragede. Și pot să afirm astăzi, fără a da dovadă de lipsă de modestie, că rezultatele eforturilor mele nu sunt tocmai unele neglijabile, din moment ce, în 2011, am reușit, împreună cu Consiliul Local Focșani, să scot, practic, produsele etnobotanice în afara municipiului.

Mărturisesc chiar că mi-aș fi dorit să nu mai fie vreodată nevoie să organizez o asemenea întrunire, deoarece puține sunt subiectele care-mi provoacă o aversiune mai mare decât cel legat de consumul de stupefiante, mai ales atunci când acestea afectează sănătatea tinerilor de la noi din țară. Din nefericire, în cei 23 de ani care au trecut de la momentul 1989 și până în prezent, acest flagel a cunoscut o asemenea amploare încât a-l minimaliza sau a încerca să-l evităm în abordările noastre ar constitui o vină pe care eu, ca parlamentar, ca dascăl și ca părinte nu sunt deloc dispus să mi-o asum.

M-am întrebat întotdeauna și continui să mă întreb încă cum se face că, deși sunt arhicunoscute efectele lor nocive, drogurile au totuși un asemenea impact asupra tinerilor și iată, mai nou, și asupra copiilor. Ce poate determina un copil de 13–14 ani să recurgă la consumul unor substanțe care îi afectează, de cele mai multe ori iremediabil, viitorul și sănătatea? Mai ales că nu este vorba de substanțe care se găsesc oriunde și fără efort, ci de unele a căror procurare implică de obicei mari eforturi, mai ales în plan financiar. Căci nu există vreo asemenea substanță care să se vândă la preț de gumă de mestecat sau de biscuiți.

Sigur, se pare că răspunsurile la această întrebare sunt multiple și nu-mi propun să le detaliez aici. Ceea ce vreau să spun însă este faptul că dezbaterea pe care am organizat-o acum nici o săptămână mi-a confirmat, din nefericire, că temerile mele cele mai negre legate de pericolul reprezentat de traficul și de consumul de droguri s-au adeverit în proporție de 100%, pentru că din datele prezentate cu această ocazie de Agenția Națională Antidrog rezultă, fără nicio putință de tăgadă, halucinantul adevăr despre amploarea pe care acesta a luat-o în ultimii trei ani în țara noastră. Rămâi de-a dreptul stupefiat în momentul în care afli că, pe segmentul de vârstă 15–64 de ani, consumul de substanțe halucinogene s-a triplat între anii 2007 și 2011. Și atunci vin și întreb, justificat zic eu, cât de decise au fost, până acum, autoritățile statului cu responsabilități directe în prevenirea și în combaterea acestui odios fenomen și, mai ales, cât de eficiente au fost strategiile pe care le-au adoptat?