Nicolae Giugea

„După 10 ani în Uniunea Europeană, Oltenia este în topul sărăciei”

La încheierea negocierilor de aderare din anul 2004, România marca o premieră la nivelul Uniunii Europene, legată de numărul mare de români care-și exprimau atașamentul față de valorile europene și care își doreau cât mai curând ca România să devină membră a Uniunii Europene. Niciun stat membru de până atunci nu avusese un asemenea entuziasm în rândul propriei populații. Vorbim despre 85% dintre români, care priveau în aderarea țării noastre drept singura speranță pentru schimbarea vieții lor în bine. Uniunea Europeană a însemnat și încă mai înseamnă pentru cei mai mulți români speranța că integrarea țării noastre va aduce prosperitatea mult așteptată: infrastructură modernă, școli noi, spitale moderne, locuri de muncă decente și bine plătite și pensionari respectați la bătrânețe, după o viață de muncă pentru țara lor.

Anul acesta am sărbătorit, de o manieră destul de tristă, deși nu ar fi trebuit, împlinirea unui deceniu de la aderarea efectivă a României la Uniunea Europeană, la data de 1 ianuarie 2007. Am tras linie și am evaluat cu toții parcursul ultimilor 10 ani și am constatat, fără echivoc, că, fără Uniunea Europeană, România ar fi fost mult mai departe de Europa, de valorile ei, de prosperitate, de modernizare și democrație.

Trebuie să fii orb să nu observi cum s-a schimbat România. De la sărăcia lucie în care se zbătea la finalul anilor ʼ90 la evoluțiile economice favorabile, care caracterizează în mod special zonele urbane și periurbane. Trebuie să fii de rea-credință să nu recunoști modul în care s-au schimbat la față mari părți din țară, cu ajutorul fondurilor europene nerambursabile. Oricine nu ar vedea cum s-a modelat și orientat toată economia națională către parteneriate cu statele membre ale Uniunii Europene ar da dovadă de neînțelegere elementară a beneficiilor economice pe care ni le-a adus și continuă să ni le aducă prezența noastră în Uniune.

Cu toate că nu putem să nu vedem aceste beneficii uriașe, trebuie să recunoaștem că aceste beneficii nu au fost egal distribuite la nivelul țării. Așadar, sărbătorirea a 10 ani de la aderare a fost parțial umbrită de o realitate crudă – Oltenia, Muntenia și Bucovina se află în topul celor mai sărace regiuni

din Uniunea Europeană. Nu ai cum să nu te întristezi când vezi că prosperitatea și modernizarea se revarsă în mod inegal asupra cetățenilor români, deși ei, românii, nu sunt cu nimic vinovați că s-au născut și trăiesc în Oltenia, Muntenia sau Bucovina și nu au avut norocul să se nască într-o regiune ca Bucureși–Ilfov, care, din punct de vedere economic, este tot mai aproape de nivelul de dezvoltare al Uniunii Europene.

Vreau să fiu extrem de bine înțeles. Faptul că Oltenia se află astăzi în topul sărăciei europene este exclusiv greșeala guvernelor care au condus România în ultimii 10 ani. Uniunea Europeană ne-a ajutat constant, însă cel care a pus piedică dezvoltării și modernizării Olteniei a fost chiar Guvernul României. Dacă ne uităm în urmă, în istoria recentă, o să vedem că în acești 10 ani aproape șapte ani guvernarea a fost condusă, direct sau prin interpuși, de PSD.