Daniel Buda

„«După 22 de ani, democrația în pericol» – cu USL pe scena politică românească”

Moțiunea este unul dintre cele mai importante instrumente parlamentare, pe cât de democratice, pe atât de firești, aflate la îndemâna opoziției parlamentare pentru a cenzura actul de guvernare. Sigur, prin funcțiile sale, moțiunea este în același timp unul dintre mijloacele prin care opoziția are posibilitatea de a-și etala propriile principii de guvernare, de a veni cu propuneri și sugestii în mod constructiv, respectiv de a veni cu soluții la problemele criticate din activitatea Guvernului.

Însă, dacă am avea într-adevăr o opoziție interesată de binele cetățenilor acestei țări sau de funcționarea eficientă a mecanismului economic și financiar, aș tinde să apreciez orice demers democratic care ar avea ca scop stabilitatea economică și creșterea nivelul de trai. Dar atât timp cât este evident faptul că prin tot ceea ce inițiază reprezentanții opoziției, prin domnii Ponta și Antonescu, scopul este acela de a câștiga capital electoral, chiar cu riscul de a crea instabilitate politică și economică, astfel de gesturi nu pot decât să le cataloghez ca iresponsabile.

Departe de orice drept democratic, nu pot să nu constat încărcătura demagogică și politicianistă pe care o are și această a zecea moțiune de cenzură intitulată „După 22 de ani, democrația, în pericol”, depusă de opoziție. Convoiul semantic al moțiunilor, atât cele simple, cât și cele de cenzură, este întotdeauna foarte încărcat, pendulând între frazele patriotarde și demagogia mai mult sau mai puțin populistă.

Chiar dacă aș accepta faptul că democrația noastră parlamentară nu are tradiții atât de îndelungate, totuși nu pot să accept transformarea acestor moțiuni într-un mijloc procedural de amânare a modernizării și europenizării României. Pe de altă parte, este cunoscut faptul că România și întreaga lume traversează un moment critic de criză financiară și economică, iar rolul celor care dețin frâiele puterii este acela de a lua toate măsurile de reducere a costurilor și de aplicare a unui plan de maximă prudență și austeritate astfel încât România să evite situația financiară dezastruoasă precum cea a Greciei și, mai nou, a Italiei.

Măsura asumării răspunderii Guvernului pe Legea privind comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale face parte din planul de austeritate al statului român, plan care are menirea de a contribui la stabilitatea economică și financiară a țării. Însă departe de a fi preocupați de binele cetățenilor acestei țări, cei doi lideri ai opoziției se pare că au luat decizii strict legate de propria lor persoană, fără a ține cont de absolut nimic și cu atât mai puțin de părerea propriilor primari din țară. Spun acest lucru deoarece sunt absolut convins că s-ar fi lovit de un răspuns ferm negativ, pentru că primarii, în majoritatea lor, sunt singurii care pricep cel mai bine nevoile comunității și ale cetățenilor ei. De asemenea, ei sunt singurii care cunosc faptul că un an cu mai multe tipuri de alegeri electorale ar însemna pe lângă cheltuieli foarte mari și un blocaj instituțional, economic și administrativ, în detrimentul cetățenilor.