Dan Ștefan Motreanu

## „După Emil Boc și Traian Băsescu, potopul”

Inițial aș fi vrut ca de la acest microfon să vă supun atenției semnificația unei sărbători uitate de mulți români și, o spun cu regret, și de o parte dintre deputați. Este vorba de ziua de 10 Mai, care timp de câteva decenii a fost sărbătoarea națională a României, și această dată nu poate fi ștearsă din istorie, oricât de mult ar vrea unii. Și nu o spun pentru că reprezentanții de atunci ai Partidul Național Liberal au jucat un rol principal, ci pentru a respecta adevărul istoric. Din păcate, nu pot face referiri la acest subiect încărcat de istorie, pentru că grozăviile prezentului mă obligă să iau atitudine.

Nu voi comenta măsurile – arbitrare, păguboase pentru cetățenii acestei țări și, totodată, inutile pentru situația de criză – de reducere cu 15% a pensiilor și cu 25% a salariilor, luate de președintele Traian Băsescu și puse în practică de Guvernul Boc 4, deoarece au curs deja tone de cerneală și au fost discutate și răsdiscutate.

Am să mă refer la o serie de măsuri din Memorandumul cu FMI despre care nu s-a știut nimic până ieri după-amiază, măsuri care pentru unii dintre români înseamnă o dublă lovitură primită din partea Guvernului Boc 4. Am aflat cu stupoare că timp de șase luni de zile sunt interzise pensionările anticipate. În același timp, se discută de disponibilizarea unui număr între 70.000 și 140.000 de salariați din sistemul bugetar. Nu s-a gândit oare nimeni că primii dintre disponibilizați vor fi salariații aflați în apropierea vârstei de pensionare? Cine îi va mai încadra până vor ieși la pensie pe acești disponibilizați, ținând cont de faptul că o persoană trecută de 50 de ani extrem de greu își mai găsește un loc de muncă, indiferent dacă este vorba de sistemul de stat sau privat? Poate dacă ar fi fost lăsați să se pensioneze

anticipat, unii salariați vizați de disponibilizare și-ar fi ușurat cât de cât situația. Din păcate, se pare că la Palatele Victoria și Cotroceni este valabil principiul „după noi, potopul”.

O altă măsură ținută la secret este aceea a inventării de noi impozite: pe tichetele de masă, pe dobânzile de la depozitele bancare, pe plățile compensatorii și pe câștigurile la bursă. În ceea ce privește impozitarea tichetelor de masă, această măsură nu reprezintă altceva decât o formă mascată de micșorare a salariilor, în plus față de cele 25 de procente știute. Prin impozitarea dobânzilor, ne aflăm practic în fața unei duble impozitări. Depozitul la bancă al unui cetățean reprezintă de fapt o sumă de bani dintr-un venit care a fost o dată impozitat. În plus, nu este lovit doar cetățeanul, ci și sistemul bancar, pentru că foarte mulți români își vor retrage economiile, iar o perturbare a sistemului bancar din România – singurul neafectat de criză până acum – va genera o catastrofă pentru țara noastră.

În sfârșit, o altă măsură consternantă o reprezintă închiderea unor școli și spitale. Nu am crezut că într-o țară normală se poate lua o astfel de măsură, o măsură care ne întoarce înapoi în timp. Stau și mă întreb, au făcut guvernanții un calcul simplu privind consecințele închiderii unor spitale și școli? Cu siguranță că nu. Nu cred că reprezentanții FMI au sugerat astfel de măsuri aberante. Domnii Traian Băsescu și Emil Boc trebuie să spună clar cui a aparținut concret fiecare măsură. M-aș fi așteptat ca în secunda doi, după ce s-a aflat despre aceste măsuri aberante, miniștrii de resort să iasă în public și să explice situația. Evident, nu s-a întâmplat așa ceva.