Ion Luchian

După mulți ani de tărăgăneală, de vorbărie goală, de folosire ca temă principală în campaniile electorale, în sfârșit,

Parlamentul României a reușit să adopte Legea votului uninominal, facând astfel un prim pas spre atât de mult dorita de către toți, cel puțin la nivel declarativ, reformare a clasei politice.

Însă a fost foarte interesant de observat faptul că, după adoptarea legii în Parlament, anumite ziare și televiziuni (susținătoare ale anumitor politicieni și partide politice), care până mai ieri duceau adevărate campanii media în sprijinul votului uninominal, au avut reacții mai degrabă negative referitoare la ce s-a întâmplat în Parlament. O asemenea televiziune, de exemplu, a avut ca unic invitat în seara respectivă un adversar declarat al votului uninominal. Se pare că votul din Camera Deputaților a stricat planurile de campanie electorală ale unora.

În același timp însă, și la fel de surprinzător (sau poate nu) au fost mulți politicieni, chiar parlamentari care au votat pentru această lege și care după adoptarea ei au început să vorbească despre părțile negative ale unui sistem de vot uninominal în general, și anume că ar favoriza oamenii cu bani sau că va duce la intrarea maneliștilor în Parlament etc.

Nu că aș considera că așa ceva se va întâmpla odată cu introducerea votului uninominal, dar și dacă s-ar întâmpla ar reprezenta exprimarea voinței legitime a cetățenilor acestei țări de a alege pe cine cred ei că este cel mai capabil să le reprezinte interesele.

Revenind la adoptarea Legii votului uninominal, eu cred că prin acest fapt s-a făcut un pas înainte spre reformarea clasei politice, însă doar un pas. Ar fi naiv din partea noastră să credem că o întreagă clasă politică poate fi reformată total doar prin schimbarea sistemului de vot. În realitate, este nevoie de mult mai mult decât atât.

Este nevoie să înțelegem că această clasă politică, și oricare ar înlocui-o, nu provine din afara societății românești, ci este parte integrantă a acesteia, cu bunele și relele sale, și prin urmare o reformare profundă a clasei politice nu se poate face decât și printr-o reformare a întregii societăți.

Pentru ca democrația să funcționeze bine este nevoie ca cetățenii să se implice în jocul politic, responsabilizându-și astfel aleșii în funcțiile publice. Or, această participare cetățenească este greu de obținut printr-o lege, mai ales când participarea cetățenească, ca idee în sine, a fost practic anihilată în această țară vreme de 50 de ani.

Astfel încât este clar că va mai trece mult timp până vom avea clasa politică pe care ne-o dorim cu toții, însă este clar faptul că votul de săptămâna trecută din Parlament ajută mult în acest sens, întrucât permite tocmai o apropiere între cetățean și politician, esențială pentru responsabilizarea acestuia.