Ion Călin

După Primul Război Mondial s-a fixat data de 8 martie ca Ziua internațională a femeii, dar procesul de emancipare a femeii nu a fost încheiat. Femeile au continuat să demonstreze pentru drepturi egale și, în principal, pentru drept de vot.

Astfel, în 1908, 15.000 de femei au mărșăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declarații a Partidului Socialist din America, Ziua internațională a femeii a fost stabilită pe 28 februarie. Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferințe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 țări, s-a hotărât ca Ziua femeii să fie sărbătorită în aceeași zi peste tot în lume.

În anul următor, pe 18 martie 1911, Ziua internațională a femeii a fost sărbătorită pentru prima data de mai bine de un milion de oameni în Austria, Danemarca, Germania și Elveția. Cea mai spectaculoasă a fost cea de la Viena, unde o mulțime de femei au mărșăluit pe celebra arteră Ringstrasse cu lozinci prin care îi omagiau pe martirii Comunei din Paris. Femeile cereau dreptul la vot și pe cel de a putea fi, la rândul lor, alese în funcții publice. Vienezele demonstrau, de asemenea, împotriva discriminării de gen la angajare.

Femeile din America au continuat însă să fie sărbătorite în ultima duminică din februarie. Aceeași zi a fost aleasă ca zi de sărbătoare, în 1913, și de femeile din Rusia (după calendarul iulian). În 1917, la Sankt Petersburg, au avut loc demonstrații ce marcau Ziua internațională a femeii în ultima

duminică din februarie, care însă, după calendarul gregorian, pică pe 8 martie.

Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii a constituit-o proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiția femeii, iar în anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluție ca 8 martie să fie Ziua Națiunilor Unite pentru drepturile femeilor și pace internațională.

Femeia de ieri s-a implicat și a contribuit la rezolvarea problemelor sociale și a luptat pentru recunoașterea drepturilor ei juridice; femeia de azi, a secolului XXI, are libertatea deplină să învețe ceva nou și care o ajută în carieră, este femeia de succes și femeia-mamă sau soție.

De-a lungul timpului, urmașele Evei au reușit să dovedească că sunt capabile nu doar în treburile casei, creșterea copiilor și educarea copiilor. În acest mod, femeile și bărbații au ajuns să fie nu numai egali în fața legii, ci sunt egali în activități, ceea ce contribuie la dezvoltarea societății.

În societatea românească femeia se impune cu greu în viața profesională, ba chiar uneori umilința femeii pornește din familie prin agresare verbală sau chiar fizică. Din păcate agresiunea fizică este adoptată din ce în ce mai des în familiile din România, mai ales în zona rurală. Sărăcia, educația, mentalitatea o împiedică să se gândească foarte bine că nu are decât o singură viață și că nimeni nu este stăpân pe viața ei decât Dumnezeu. Femeia are foarte multe îndatoriri obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească cu succes: fiică, femeie, prietenă, soție, casnică, mamă și angajată.