Mihai Surpățeanu

După toate desfășurările și confruntările dintre partide având ca subiect acuzații reciproce de fraudare a alegerilor, și cele recent încheiate, dedicate alegerii Președintelui țării, au atins cote greu de imaginat, nu este dificil să constatăm că această problemă nu a apărut de ieri sau de azi, ba din contră, dacă ne aducem bine aminte, s-au evidențiat chiar de la primele noastre alegeri libere din 1990.

Din păcate, aceste acuzații, în mare parte, fac referire la numeroasele cazuri de pervertire și deturnare a voinței alegătorului ce nu-și poate exercita dreptul la vot, eliberat de orice „obligație morală” față de unul sau altul dintre competitori.

Această eventuală, dar posibilă relație incorectă dintre alegător și candidat este favorizată de o deficiență majoră a Legii electorale. Conform acestei legi, în campania electorală se permite distribuirea către eventualii alegători de materiale având ca scop promovarea unui partid sau candidat. Bineînțeles că în decursul timpului, constatându-se efectul electoral „pozitiv” al acestor materiale, s-a ajuns la o diversificare și mai ales „valorizare progresivă” a lor, ce treptat a atins deja paroxismul, constituindu-se într-o veritabilă mită.

În plus, posibilitatea contactului dintre militanții partidelor și alegători, sub pretextul distribuirii materialelor electorale, permite cumpărarea efectivă a voturilor, invocată atât de frecvent la ultimele alegeri, când, pe lângă materialul promoțional (pixuri, calendare, șepci, tricouri etc.) se mai „scapă, așa, din greșeală” și ceva mult mai „consistent”.

Prin urmare consider că este necesară o modificare a Legii electorale, în sensul interzicerii oferirii oricăror materiale de promovare, indiferent de semnificație sau valoare.

Astfel, se împiedică speculațiile și acuzațiile de cumpărare a voturilor. De asemenea, ar trebui reglementat strict numărul de bannere și afișe stradale pe unitate de suprafață permis pentru fiecare candidat, evitându-se astfel acea avalanșă de „pavoazări”, de multe ori inestetice, agasante și chiar neproductive, raportându-ne la electorat.

Campania electorală ar trebui să se desfășoare prin închirierea periodică de spații unde să fie invitați alegătorii și unde candidatul să-și facă cunoscute intențiile și planurile benefice comunității respective.

Prin aceste modificări cred că nu numai cea mai mare parte dintre acuzațiile de deturnare a voinței alegătorului invocate atât de frecvent ar fi demontate, dar real cred că alegerile ar fi mai corecte și, nu în ultimul rând, ar respecta demnitatea nu numai a electoratului, dar și a candidaților.

În final, cred că aceste reglementări ar aduce în fața electoratului mulți candidați de valoare, ce în condițiile actuale sunt serios descurajați de incapacitatea de a susține material o campanie și, nu în ultimul rând, cred că ar îndepărta și speculațiile, ce nu sunt chiar departe de adevăr, despre o adevărată „industrie de campanie” foarte profitabilă, aciuată pe lângă unul sau altul dintre partide și deseori bănuită a fi implicată în finanțările ilegale ale campaniilor.