Răzvan Mustea-Șerban

„«E.coli bancar» în Europa?”

Trebuie să recunosc că sunt puternic preocupat de soluția pe care miniștrii de finanțe europeni, reuniți în Luxemburg în aceste zile, o vor găsi la criza financiară grecească. Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât unda de șoc pornită din Grecia a început deja să perturbe puternic piețele bancare și financiare din zona euro.

Ar fi de nedorit să uităm atât de repede lecția aspră pe care falimentul Lehman Brothers a dat-o lumii întregi, lecție care astăzi poate să îmbrace haina inedită a răscumpărării eurobondurilor grecești și a supraexpunerii unor bănci europene.

Nu trebuie să ne ferim să afirmăm că în vâltoarea datoriilor guvernamentale grecești au fost prinse bănci precum BNP Paribas, Société Générale sau Credit Agricole, care s-au expus cu nu mai puțin de 54 miliarde de dolari și care acționează puternic nu numai în Grecia, ci și pe piața românească.

Planurile de austeritate din Grecia, programele Fondului Monetar Internațional, dar și soluțiile Comisiei Europene nu au reușit să găsească răspunsul adecvat la o problemă care mult timp a fost tratată ca o chestiune banală.

Îngrijorarea mea este legată atât de viitorul zonei monetare unice la care ne dorim cu toții să aderăm din anul 2015, dar și de stabilitatea financiară a sistemului bancar comercial care acționează în România.

Un simplu exercițiu intelectual ne demonstrează că mai bine de jumătate din băncile care operează pe piața din țara noastră intră în categoria celor mai vulnerabile bănci la fenomenul grecesc. Pe piața românească activează un număr însemnat de bănci cu capital grecesc, dar și băncile din Franța care au vânat randamentele mari ale bondurilor grecești. Numai un zvon nefericit al unei agenții internaționale privind vulnerabilitatea României și Bulgariei la instabilitatea economiei grecești a determinat săptămâna trecută o depreciere severă a monedei naționale și o contracție a investițiilor străine.

Aștept cu mare încredere ca Banca Centrală a României să implementeze de urgență atât noi reglementări în materie de creditare, în altă monedă decât cea națională, cât și noi reglementări de management al riscului bancar, prin monitorizarea permanentă a lichidităților de rangul I la nivelul tuturor băncilor comerciale.

Pentru noi, românii, sunt încă vii emoțiile anilor ’90, atunci când, asemenea unui joc de domino, o serie de bănci comerciale s-au destrămat, lăsând în urmă răni adânci atât în rândul populației, cât și al agenților economici.

Astăzi, datele problemei s-au schimbat radical, provocările sunt cu totul diferite, dar și răspunsurile trebuie calibrate acestei noi situații.