Dumitru Niculescu

„E singura speranță! Și ultima scăpare a României!”

Retrocedarea pădurilor, a caselor, a fabricilor, retrocedări care încă mai macină, natural, halucinant, darwinian, țara asta după 25 de ani, macină și clasa politică tot după 25 de ani. După 25 de ani constatăm stupefiați cum, în 25 de ani, statul, prin reprezentanții săi, a încercat, prin toate mijloacele, să încetinească procesul de restituire. De ce? Pentru că așa au vrut trei-patru oameni din 1990 până în 1996 și câteva sute de oameni ai muncii care au apărat „democrația originală”. Pentru că au avut interesele lor. Și pentru asta nu au precupețit niciun efort în satisfacerea lor.

În 25 de ani am avut idei peste idei despre cum se poate face restituirea proprietăților. Mai apoi au apărut corifeii,

adică restul guvernelor postdecembriste, indiferent de culoare, care au făcut la fel.

Vă miră că Horia Georgescu intră în arest, fie el și preventiv? Să nu vă mire! Vă miră că Alina Bica a făcut ce nu trebuia să facă în dosarul retrocedărilor? Să nu vă mire! Vă miră că Elena Udrea, Cocoș, Mazăre, Nicușor Constantinescu și alții intră și ei la pușcărie? Să nu vă mire! Toate acestea sunt rezultante ale încăpățânării FSN/PSDR/PSD/PDL/PNL/PNȚCD de a aplica o politică normală și coerentă a deznaționalizării bunurilor furate de către comuniști. De ce? Pentru că undeva, în adâncul sufletului lor, sunt la fel. Sunt la fel cu cei care au furat proprietăți. Nu comuniști, ci inculpați ca infractori!

Tot ce se întâmplă acum este rezultanta multiplelor guvernări din anii 1990–2015. Și tot ce s-a întâmplat până acum nu face decât să confirme ceea ce am pus mai sus.

Chiar dacă numele pe care justiția le incriminează acum sunt altele, cauzele sunt aceleași, la fel și rezultatele. O nouă falsă clasă politică și o nouă falsă clasă economică – care, probabil, vor fi spulberate de următoarea generație. E singura speranță! Și ultima scăpare a României!