Petre Roman

E vorba de cele câteva cuvinte pe care doresc sã le spun în memoria colegului nostru Ion Raþiu. Am þinut sã le spun pentru cã patru ani de-a rândul am fost împreunã cu dumnealui în delegaþia parlamentarã a Parlamentului României la Adunarea NATO. ªi au fost ani în care am lucrat împreunã cu dumnealui pentru o cauzã comunã, aceea a integrãrii României în NATO, am lucrat împreunã cu dumnealui pentru a ne face câþi mai mulþi prieteni din þãrile aliate, care sã fie prieteni ºi ai României, am apreciat în mod constant la dânsul inteligenþa, vigoarea intelectualã, capacitatea de a exprima politic convingeri care aveau un sens, care aveau un rost în dezbaterea pe care o aveam. Ori de câte ori a fost sã ne întindem o mânã altuia, deºi eram din partide diferite, desigur, eram din aceeaºi partidã pânã la urmã, aceea care era naþionalã. Pãstrez în amintire imaginea unui om care a parcurs o viaþã tumultuoasã, o viaþã interesantã, ºi care a vrut pânã în ultima clipã a vieþii sale sã aibã o viaþã interesantã ºi plinã. Îl admir mult pentru aceastã forþã de a fi în realitate, de a fi în miezul lucrurilor, de a voi sã fie activ ºi sã reprezinte ceva pânã în ultimele clipe ale existenþei sale de om politic. Îi pãstrez o pioasã ºi luminoasã amintire.