Laurențiu Mironescu

„Economia românească de piață”

Conceptul de „economie de piață” și-a dovedit eficiența în țările care l-au adoptat. Tradus în concret, el a adus bunăstare cetățenilor țărilor respective.

România, de 18 ani, caută să aplice acest tip de economie, cu speranța că românii vor trăi mai bine. Totuși, analiștii economici și diferitele tipuri de sondaje arată faptul că în anul de grație 2008 traiul românului este unul extrem de scump, el fiind nevoit să plătească printre cele mai mari prețuri pentru a-și putea întreține existența, toate acestea comparativ cu celelalte țări ale Uniunii Europene.

Am sperat, pe bună dreptate, ca lucrurile să evolueze, iar cetățenii României să trăiască, implicit, mai bine. În realitate, prețurile au crescut extrem de mult la majoritatea produselor de consum, în timp ce salariile nu au reușit să țină pasul cu necesitățile zilnice. Aici nu vorbim de produse de lux, ci de produsele alimentare. S-a ajuns la situația în care românul să fie nevoit să scoată mai mulți bani din buzunar pentru produse similare cu cele din țările Uniunii Europene.

Nemulțumirea oamenilor este justificată atunci când vorbesc de paradoxul faptului că avem cele mai mari prețuri, pe care le plătim cu unele dintre cele mai mici salarii din Europa. Nepăsarea guvernanților este în mare parte responsabilă de faptul că s-a ajuns la această situație anormală.

În ultima perioadă, producătorii români din industria alimentară au acuzat marile supermarketuri de politici incorecte și de impunerea unor condiții care ridică nejustificat prețurile la raft. Organele competente vor lămuri în mod sigur care este adevărul, însă este evident că nu astfel este apărat consumatorul român.

Este adevărat că profitul este cel care contează în această economie românească din ce în ce mai anormală în funcționare. Dar la fel de adevărat este că potențialul industriei alimentare din România este unul mare și ar putea contribui efectiv în măsura în care Guvernul s-ar implica în vederea încurajării acesteia.

Intervenția ar trebui să vizeze creșterea necontrolată a prețurilor la raft, existența diferenței mari între prețul producătorului și prețul final, dat fiind că producătorii români se plâng în mare parte de faptul că supraviețuiesc foarte greu, deși prețurile finale sunt foarte mari la produsele specifice.

Undeva cineva trebuie să intervină, să identifice problemele și să le reglementeze. Nu putem fi indiferenți la problemele românilor și trebuie să luptăm, ca politicieni, prin mijloacele legale, să le îmbunătățim traiul zilnic.

Din păcate, implicarea ministerelor și autorităților competente este doar la nivel declarativ, semănând mai curând a nepăsare. Spre exemplu, un litru de lapte procesat în drumul lui către desfacere ajunge să fie mai scump cu aproape de cinci ori față de prețul de producție, în condițiile în care pleacă de la fermele zootehnice sau de la țăranul român la prețuri foarte mici. Aceasta este de multe ori cauza falimentului multor deținători de ferme aflați în incapacitatea de a mai putea să-și susțină activitatea zootehnică. Exemple similare se regăsesc și în cazul altor produse autohtone. Cercul vicios continuă, din păcate, spre disperarea consumatorului român.