Aurelian Ionescu

„Educația gratuită – un drept pentru care 30 de copii din Adâncata plătesc cu bani sau cu efortul de a merge pe jos 8 km până la școală”

În aceste zile, la doar 55 km de București, zeci de elevi și părinții lor se confruntă cu o situație ce vorbește de la sine despre starea jalnică în care a ajuns mecanismul

organizatoric propriu învățământului românesc. 30 de copii din satul ialomițean Patru Frați, comuna Adâncata, sunt nevoiți să meargă zilnic pe jos 8 km până la școala din comuna vecină, Dridu, pentru a participa la cursuri. Alternativa de moment la această situație de neconceput pentru un sistem educațional european de secol XXI o reprezintă plata lunară a unei sume de aproximativ 140 de lei către o firmă privată de transport, efort financiar pe care părinții acestor copii nu și-l pot permite, din cauza lipsei veniturilor.

Problema este cu atât mai dificilă cu cât transportul elevilor de la Adâncata la școala din Dridu nu poate fi făcut pe cea mai scurtă rută dintre cele două localități, deoarece administrația județeană s-a blocat în demersul de a găsi un constructor pentru podul rutier peste râul Prahova, aflat în conservare încă din toamna anului trecut, iar Primăria Dridu a sistat alocarea de fonduri pentru transportul cu microbuzul școlar.

Pentru starea de fapt însă, incluzând aici mai ales neajunsurile și neputințele din plan administrativ local și județean, nu pot fi făcuți responsabili cei 30 de copii ce se chinuie zilnic să beneficieze de dreptul la educație și nici părinții acestora, cei care sunt lipsiți de resursa financiară ce ar asigura transportul elevilor la școală în condiții de confort și siguranță. Și, pentru că vorbim de siguranță, precizez că traseul pe care elevii merg la școală înseamnă traversarea unui pod avariat, a unui dig din jurul barajului Dridu și o porțiune de pădure...

În ciuda situației dificile în care se află elevii navetiști din Adâncata, în afara semnalelor de presă ce poartă cu ele mesajele de indignare ale părinților, nicio instituție în drept să rezolve problema nu pare a se grăbi s-o facă. De aceea, vreau să trag un semnal de alarmă și să solicit în mod public Ministerului Educației și implicit Inspectoratului Școlar Județean Ialomița să analizeze posibilitatea dotării Primăriei Adâncata cu un microbuz școlar, așa cum autoritatea locală a primit asigurări că se va întâmpla încă de acum câteva luni, de la vremea distribuirii în teritoriu a autovehiculelor cu această destinație cumpărate de Ministerul Dezvoltării din banii pe certificate verzi.

O altă soluție la problema transportului copiilor la școală este asigurarea resursei financiare la nivelul autorității locale ce dispune deja de microbuz școlar. Astfel, din punct de vedere administrativ, stă în puterea de decizie a Consiliului Județean Ialomița să aloce Primăriei Dridu fondurile necesare transportului elevilor din Adâncata la cursuri, cel puțin pentru perioada de două luni și jumătate rămasă până la finalul acestui an școlar. Astfel, transportul cu microbuzul școlar aflat în proprietatea Primăriei Dridu s-ar putea relua în cel mai scurt timp. Concomitent, administrația județeană va trebui să închidă cât mai rapid, și în termeni favorabili pentru binele public, subiectul reabilitării podului peste râul Prahova, la Dridu, un proiect cu care a rămas datoare nu numai față de cetățenii din zonă, ci și față de întregul angrenaj de transport rutier din perimetrul delimitat de DN2, DN2A, DN1D și centura capitalei.