Neculai Rebenciuc

„Educația, între obligație și opțional & orele de sport: opționale, dar obligatorii”

Mărturisesc că, după atâtea promisiuni și retractări, dar și idei „novatoare” care în fapt însemnau, cele mai multe dintre ele, reveniri la vechile forme statuate înainte de „reformele” pe care fiecare ministru de resort a simțit nevoia să le producă, credeam că subiectul educație va intra în stand-by, cel puțin spre binele celor implicați. Din păcate, sistematic se injectează sistemul de învățământ cu câte o idee din start neviabilă, care provoacă nesfârșite discuții, ducând la debusolări, deopotrivă pentru elevi, profesori și chiar părinți.

Degringolada școlii românești este ușor diagnosticabilă: subfinanțare endemică și lipsa unei strategii definitorii și coerente. Desigur, o strategie există, dar ea este atât de labirintică, atât de modificată și contorsionată în timp de dorința fiecărui ministru de a-și pune amprenta definitorie, încât cu greu poate fi descâlcită.

După cum știm, programa școlară este concepută ca un sistem de vase comunicante: totul se înlănțuie și se echilibrează într-o logică a cercului care se închide perfect, însă o recentă idee ministerială vine să spargă corpusul săptămânal al programei, extrăgând orele de sport, pe care le plasează... sâmbăta. Neîndoios, prin această decizie se dorea imprimarea unui proaspăt impuls, a unei revigorări a mișcării sportive în rândul tinerilor, cărora, dedicându-li-se o zi din weekend, ar trebui să ducă această disciplină pe culmile excelenței. Cu alte cuvinte, studiul este studiu, sportul este sport și este bine să nu le amestecăm. Nu de alta, dar, după o oră de bine-venită mișcare, după atâtea ore la clasă, elevul... transpiră. Și se mai chinuiește să care și echipamentul sportiv la școală.

Dar să nu ne mai facem griji. După ce a suscitat interesul opiniei publice prin faptul că ridica la fileu aspecte interesante precum perioada de lucru a profesorilor de sport, elevii, care petrec la școală aproape cât un salariat, vor avea și sâmbăta ocupată, și alte chestiuni de ordin administrativ, în cele din urmă s-a aruncat această idee în curtea școlilor: decizia de a se face ore de sport sâmbăta rămâne la latitudinea fiecărei instituții de învățământ.

În altă ordine de idei, pentru a se mai reduce, pe bună dreptate, programa școlară extrem de încărcată a elevilor, Ministerul Educației vine cu o altă inițiativă: diminuarea numărului de ore alocate educației fizice, asta în condițiile în care UE recomandă chiar trei ore pe săptămână, iar Ministerul Sănătății trage un semnal de alarmă: avem prea mulți copii obezi (ne situăm pe locul trei), acest lucru având efecte dezastruoase pentru sănătatea națiunii.

Chiar și în Programul de guvernare, la Capitolul 10 – „Tineret și sport” sunt prevăzute introducerea unui număr de minimum trei ore de sport pe săptămână în programa școlară și garantarea accesului tuturor copiilor apți pentru acest gen de activitate la orele de educație fizică, în conformitate cu normele UE. Altfel spus, contrar celor de mai sus, dar potrivit acestora, de anul viitor, elevii vor avea o singură oră de sport, dar și alte ore, care sunt opționale dar... obligatorii! Când reduci orele de sport înseamnă, de fapt, că le triplezi! Nu vom încerca noi să descifrăm această aporie. A făcut-o, documentat și competent, ziarista Melania Vergu, al cărei articol „Iluzie ministerială: una singură sunt mai multe” se încheie sugestiv: „[...]e amuzant, dacă n-ar fi atât de jenant. Liceenii fac o singură oră de sport pe săptămână. Restul ar trebui să fie tăcere, fiindcă orice încercare de a ne explica cum că noi nu pricepem e gargară”.