Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·13 aprilie 2010
Dezbatere proiect de lege · respins
Mircea Dușa
Discurs
„Educația, între reformă și politizare”
Ieri, Guvernul a aprobat o nouă Lege a educației naționale, ce își propune să reformeze sistemul de învățământ românesc. Domnul ministru se încadrează astfel în tradiția politicii românești, cel puțin în ceea ce privește educația – fiecare nou ministru instalat reformează sistemul. Fiecare vine cu o lege nouă și, astfel, parcă sistemul educațional este într-o reformă continuă. În cifre, contabilizăm în jur de 15 „reforme” făcute de miniștri în 10 ani. Mereu s-au schimbat planurile de învățământ și tipurile de examen, de parcă am asista la un experiment asupra elevilor, părinților și cadrelor didactice.
Știm cu toții că în 2009 Guvernul și-a asumat răspunderea pe o lege a educației care, la momentul respectiv, a fost promovată în urma unor serioase analize și dezbateri la care au participat reprezentanții sindicatelor din învățământ, ai societății civile, ai clasei politice etc. Iată ce spunea domnul prim-ministru în plenul Parlamentului din 15 septembrie 2009: „...Legea educației naționale, cu care venim în fața dumneavoastră, este o aplicare a ceea ce noi am decis, am convenit, a ceea ce noi – partidele politice parlamentare, dar și organizații sindicale și ONG-uri – anul trecut, în 2008, am căzut de acord că trebuie făcut pentru reformarea sistemului educațional”.
Așadar, legea promovată atunci era în deplin consens cu programul de guvernare, cu doleanțele reprezentanților societății românești. De ce ar mai fi nevoie acum de o nouă reformă? Mai mult, actul normativ actual a fost supus dezbaterii publice pentru un interval foarte scurt de timp și pare a fi făcut din ambiție politică, fără să primească acordul părinților și cadrelor didactice.
Legea nu vine cu soluții la problemele esențiale și dureroase ale învățământului (de exemplu, subfinanțarea) și nu se bazează pe o cunoaștere și o evaluare serioasă și profundă a sistemului educațional etc. Lăsând la o parte multiplele deficiențe pe care le are noua lege, doresc să subliniez faptul că, așa cum rezultă din actul normativ aprobat de Guvern, reformă înseamnă de fapt politizare. Astfel, art. 190 reglementează faptul că rectorul unei universități se stabilește pe baza unui concurs desfășurat în baza regulamentului propus de senatul universității, dar la alin. (3) lit. a) a acestui articol se precizează că rectorul „e confirmat de ministru”.
În opinia noastră, prin inițierea și promovarea acestei legi, Guvernul actual nu face altceva decât să ascundă incapacitatea de a gestiona problemele din educație, ceea ce este echivalent cu neasumarea responsabilităților ce revin actualei guvernări.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.