Constantin Chirilă

Educația – o floare cu prea mulți grădinari”

Subiectul educației este unul stringent, pentru că o țară care are oameni bine pregătiți profesional este o țară bogată. Performanțele sistemului școlar nu acoperă necesarul de educație, iar poporul român se confruntă cu o problemă: fiecare guvern are mentalitățile lui.

Trebuie să stopăm o practică devenită o pecingine a sistemului educațional. Trebuie să decidem că educația nu are nevoie de idei politice, însă are nevoie de adaptarea la realitățile sociale și economice.

Consider că principala problemă a educației este cea a incoerenței programelor școlare, există mari neconcordanțe la nivelul corelării programelor la trecerea de la un ciclu de învățământ la altul. Sunt noțiuni care nu se studiază la nivel primar, iar la nivel gimnazial se consideră studiate (înmulțirea și împărțirea cu trei cifre, aducerea fracțiilor la același numitor etc.). Generațiile de copii din România sunt bulversate, pentru că nu mai știu cum se fac admiterile la liceu, cum se susține bacalaureatul.

Acest guvern trebuie să fie primul care decide asupra direcției în care se va îndrepta educația în următorii ani, prin consultarea tuturor factorilor implicați. Parafrazând o replică devenită celebră, putem spune așa: „Avem un sistem educațional admirabil, sublim am putea zice, dar lipsește cu desăvârșire”. S-au creat structuri care, în loc să lucreze împreună, își văd fiecare de treabă. Ori descentralizăm totul, dar facem în așa fel încât structurile să lucreze integrat la nivel local, ori ne întoarcem la sistemul inițial.

Nu întâmplător există voci care spun că sistemul educațional din vremea comunismului era mai bun. Doresc să se înțeleagă foarte clar că nu sunt adeptul centralismului, ci solicit doar ca mecanismele educaționale să funcționeze integrat, pentru că educația nu are nevoie doar de o programă școlară bună, ci și de mecanisme (politici și programe) bune. Dacă ne bazăm doar pe dorința profesorilor de a face treabă bună, rezultatele vor fi cele pe care le vedem cu ochiul liber.

Oricine poate vedea că sistemul actual e construit din cârpeli. Și atunci, încotro se îndreaptă sistemul, dacă fiecare guvernare aduce propriile sale modificări? Ce fel de descentralizare se face, câtă vreme spargem un sistem coerent într-o multitudine de organisme cu subordonări diferite, așa cum este exemplul psihologilor școlari, care sunt sub tutela consiliilor județene, dar activitatea lor se desfășoară în unitățile școlare?

Știu că printre noi se află mulți colegi profesori, așa că știu că veți fi de acord cu mine când spun că educația trebuie să își facă ordine în propria ogradă, altfel iar va pica la examenul de maturitate pe care se străduiește de ani buni să îl treacă.