Vasile Iliuță

„Educația – o problemă socială!”

Rezultatele obținute la simularea de la evaluarea națională și de la bacalaureat ne arată un lucru cert, care ar trebui să ne îngrijoreze: că puțini dintre cei care termină clasa a VIII-a merită să intre la liceu, iar mulți dintre cei care trec prin liceu, o cam fac degeaba. Ministrul educației, Sorin Mihai Cîmpeanu, ne propune să țopăim de încântare pentru că, față de anul trecut, avem o creștere cu 1,85% a numărului de elevi și 8% a numărului de liceeni care au reușit să promoveze aceste teste. Noi am țopăi, dar picioarele ne sunt paralizate.

De câțiva ani buni se tot poartă o discuție despre felul în care ar trebui să fie învățământul românesc. Păstrându-și caracterul popular, toată lumea intră la liceu, toată lumea la facultate, dar despre calitatea procesului de învățământ se vorbește mai puțin. Așa că până se luminează cine trebuie, și se pare că această „luminare” este de lungă durată, mergem în continuare pe un sistem cantitativ, în care interesul pare să fie doar de ordin financiar. Oare când ne mai modernizăm un pic și dăm mai multă importanță acestui sistem educațional? Poate mai apare cineva cu un plan ce include alte manualele digitale, cele propuse inițial au fost retrase, și tablete de ultimă generație sau stilouri cu baterii.

Nu ne putem bucura de un procent cu puțin peste 50% al promovabilității, în condițiile în care Guvernul Ponta avea pe lista de priorități schimbări majore în educație. Ce-i drept, au fost făcute schimbări din plin, dar negative. Guvernul Ponta a avut grijă să desființeze toate reformele făcute în educație și a făcut praf Legea educației, insistând că totul s-a făcut de dragul elevilor și liceenilor necăjiți, cu dificultăți în a promova aceste examene. Schimbările acestea vor duce la cea mai dezastruoasă variantă a învățământului românesc.

Dincolo de cinismul fără margini și lipsa de responsabilitate, Guvernul Ponta degeaba visează că ai săi „cai verzi pe pereți” vor ajunge să satisfacă interesele sistemului educațional.

Ce ar fi însemnat să avem un sistem de învățământ calitativ? Ar fi însemnat că există o selecție a valorilor: la liceu să intre doar elevii buni și foarte buni, iar la facultate crema generației absolvente de liceu.

Ce ar fi însemnat să existe o colaborare strânsă între Ministerul Educației și Ministerul Muncii? Ar fi însemnat un lucru extrem de important pentru ca tinerii noștri să se orienteze mai bine în viață, cu siguranța că se vor pregăti pentru o meserie care este căutată, pentru care există disponibilitate pe piața muncii. În acest caz, avântul acestora ar fi fost de folos și interesul ar crește, pentru că le-am oferi siguranța că efortul de a învăța va fi răsplătit din plin.

De când au fost instalate camere de luat vederi în sălile de examen și dificultatea testelor a mai crescut o idee, elevii și liceenii pică aceste examene cu brio. Și de ce le-ar trece? Într-un mare haos, mulți habar nu au de ce ar trebui să învețe și au convingerea că oricum le va fi greu să pătrundă pe piața muncii. Startul greșit începe cu proaspătul bobocel de clasa I, intrat într-un sistem care nu este potrivit în a-l forma pentru viață. Îl inhibă, îi oferă nesiguranță, o goană după note bune, mult prea multă informație care nu îi va folosi pe viitor. Rămâne doar cu căratul unui ghiozdan ce cântărește aproape 10 kg de manuale, cărți și caiete suplimentare, alternative și culegeri.