George Ionuț Dumitrică

„Educația pusă pe butuci”

Haosul general în care a intrat România culminează în aceste zile cu dezastrul care se instalează în domeniul educației cu o rapiditate și o încrâncenare fără precedent.

Sindicatele din învățământ refuză dialogul cu ministrul Funeriu, invocat de acesta ca stringent, dar clamat abia în ceasul al treisprezecelea, după o lungă perioadă de sfidare a tuturor celor care au vreo legătură cu domeniul.

Domnul ministru nu prea i-a băgat în seamă pe profesori atunci când aceștia au avut nemulțumiri vizavi de noua lege a educației sau de dificultățile financiare cu care s-au tot confruntat de la începutul anului, odată cu aplicarea Legii salarizării unitare.

Atunci când unii dintre dascăli s-au trezit cu veniturile diminuate chiar și cu 40%, guvernanții au dat din umeri și au arătat cu degetul acuzator spre contabili. Nici când a venit vorba de cifra impresionantă de 15.000 de disponibilizați din învățământ domnul Funeriu nu prea le-a cerut părerea și nici nu le-a dat prea multe explicații. Săptămâni la rând, în unele județe, profesorii nu au mai intrat deloc la clase, supărați pe nedreptățile care li se administrează constant de guvernele portocalii, dar domnul ministru nu prea a băgat de seamă că s-ar întâmpla ceva.

Acum, după ce acutizarea conflictului între ministerul de resort și sindicate a rupt orice posibilitate de dialog și consecințele care se întrevăd la orizont par extrem de dure, domnul ministru șterge cu buretele propriile eșecuri sau dezinteresul ostentativ afișat și încearcă să arunce pisica vrajbei în curtea sindicatelor: „Liderii sindicali vor să introducă copiii în lupta cu criza”, acuză domnul Funeriu, ba chiar merge mai departe cu semănatul războiului și recurge la compararea cadrelor didactice cu „teroriștii” care îi iau „ostatici” pe elevi. Sunt acuzații grele, pe care nu le merită nimeni și care nu au ce căuta într-o dispută, dacă dorește cu adevărat să o stingă.

Toate acestea s-au perpetuat pe fondul nesfârșitului dialog al surzilor dintre ministru și reprezentanții profesorilor, fapt ce a făcut ca explozia furibundă a protestelor să nu mai poată fi oprită, deși acum domnul ministru Funeriu se precipită să deschidă un nou dialog. Însă profesorii spun că este prea târziu inițiat demersul acestuia, invocând bătaia de joc permanentă la care au fost supuși de când domnul Funeriu s-a instalat în fotoliul de ministru, cu tot cu ideile sale importate și amalgamate într-o nouă lege, care nu-i avantajează nici pe dascăli, nici pe elevi și nici măcar nu are ca perspectivă consolidarea sistemului de educație pe termen mediu și lung.

De aceea, profesorilor nu le-a mai rămas decât să recurgă la lupta de stradă și au decis deja că vor intra în grevă generală pe termen nelimitat, începând din 31 mai, urmând să boicoteze și examenele naționale și chiar să înghețe anul școlar.

Deciziile profesorilor sunt drastice și, din păcate, cu consecințe nefaste asupra elevilor, dar când speranța moare definitiv, iar disperarea instalată nu poate ține loc de foame sau de cald și nici nu poate fi utilizată pe post de CEC în alb, necesar pentru plata datoriilor fiecăruia, nu-i putem judeca și nici învinovăți pentru tot ceea ce se întâmplă doar pe profesori, uitând subit că cei cu pachetele de legi și ordonanțele portocalizate la purtător i-au manipulat și sacrificat permanent.