Nicolae Georgescu

„Educația timpurie, fundament pentru educația viitoare” Copilăria este, poate, cea mai importantă perioadă din viața unui om, prin consecințele pe care le are asupra dezvoltării ulterioare a acestuia.

În martie 1990, la Jomtien, în Thailanda, a avut loc Conferința Mondială UNESCO „Educație pentru Toți”, în urma căreia s-a adoptat Declarația de la Jomtien, care a marcat un moment important pentru educația timpurie, întrucât a subliniat ideea că „învățarea începe de la naștere; acest fapt atrage nevoia de educație și îngrijire timpurie, care pot fi asigurate prin implicarea corespunzătoare a familiilor, a comunităților și a programelor instituționale”.

În comunicarea sa din anul 2006, Comisia Europeană a concluzionat că „statele membre ar trebui să investească mai mult în educația preprimară, ca mijloc eficient de a stabili o bază pentru învățarea ulterioară, prevenirea abandonului școlar, îmbunătățirea rezultatelor și a nivelului de calificare globală”.

În ultimii 20 de ani, plecând de la această premisă, s-au realizat schimbări majore în modul în care este privită această perioadă și, mai ales, asupra practicilor de îngrijire și educație a copilului mic. Fiecare copil este unic, iar unicitatea lui reprezintă punctul de plecare în luarea deciziilor privind dezvoltarea sa deplină.

Vârsta preprimară este o perioadă deosebit de sensibilă în dezvoltarea copilului. Mai mulți factori socioeconomici, printre care sărăcia, apartenența la clase sociale defavorizate, analfabetismul funcțional și nivelul scăzut al educației părinților, dar și tradițiile religioase asociate cu o viață culturală în care nivelul de educație nu constituie o valoare foarte importantă pot avea un impact negativ semnificativ, în această perioadă, asupra dezvoltării psihologice a copilului și a șanselor sale de a avea o carieră școlară de succes. O educație intensivă, timpurie, care se concentrează asupra copilului și se desfășoară în unități de învățământ, la care se adaugă o implicare serioasă din partea părinților, programe de educație pentru părinți, activități educaționale programate, care să se desfășoare la domiciliul copilului, și măsuri de sprijin pentru părinți sunt măsuri eficiente care trebuie avute în vedere.

Calitatea educației, a îngrijirii și a protecției copilului de la naștere până la 6-7 ani depinde de toți cei care interacționează cu acesta, zi de zi – părinți, rude, educatori, consilieri școlari, doctori sau asistenți medicali. Întreaga dezvoltare a copilului este condiționată de calitatea relațiilor pe care le stabilește cu mediul social în care trăiește. Fiecare participant în viața copilului influențează modul său de dezvoltare, condiționând modelele relaționare, pe care copilul le integrează și pe care le va reproduce în viața sa.

Pe plan internațional, odată cu implicarea din ce în ce mai activă a femeilor în viața socială, crearea serviciilor pentru îngrijirea copilului în afara familiei a luat o amploare deosebită, organizându-se diferite tipuri de servicii pentru îngrijiri de zi, destinate dezvoltării și educării copilului mic în afara familiei.