Riscul cel mai mare pentru România este neîndeplinirea obiectivelor asumate în Acordul cu Fondul Monetar Internațional, în condițiile în care se pierde din nou foarte mult timp cu luarea acelor decizii necesare pentru îndeplinirea obiectivelor asumate.
Jocurile politice pe care Traian Băsescu le promovează în ultimul timp, în speranța câștigării unor voturi în plus, generează o triplă problemă: politică, economică și socială. Inițierea unei lupte pentru guvernare este printre cele mai neinspirate mișcări ale președintelui. Instabilitate, îngreunarea luării deciziilor, dispute, dezinteres, acestea sunt cuvintele care caracterizează cel mai bine situația generată.
Leul s-a devalorizat în ciuda intervențiilor Băncii Naționale, bursa a scăzut, percepțiile investitorilor se degradează — de unde nu trebuie să fii analist economic pentru a vedea că direcția este greșită.
Situația de față, neclară și haotică, conduce la scăderea ratingului de țară, la probleme de imagine a țării noastre în afară și la o potențială deteriorare a relațiilor cu instituțiile financiare internaționale.
Dacă situația se degradează și mai mult, există posibilitatea ca acordul cu Fondul Monetar Internațional să fie afectat, fapt care va duce la amânarea plăților către România. Domnul Boc a avut grijă ca o parte din acești bani să fie vizibili opiniei publice pentru plata pensiilor și salariilor, suplinind astfel deficitul la bugetul asigurărilor sociale cu bani de la Fondul Monetar Internațional.
S-a ajuns la nemulțumiri din partea bugetarilor și profesorilor pe tema celor două legi asumate pripit de Guvern, dovada fiind greva pe care au declanșat-o, climatul de neîncredere în instituțiile statului și posibilitatea de a nu se mai putea susține plata pensiilor și salariilor. Cred că ne îndreptăm cu pași repezi și spre probleme sociale.
Criza politică amenință să sporească problemele economice ale țării, care vor înregistra anul acesta o recesiune de 7%. Aproximativ 16.000 de oameni au intrat în șomaj de la începutul crizei până astăzi. Cu fiecare zi care trece, numărul șomerilor crește cu 800 de oameni. Dacă această criză continuă, șomajul poate ajunge la 10% încă înainte de finalul anului 2009.
Peste 1.300 de firme și-au suspendat activitatea de la începutul crizei politice. Aproximativ 5.000 de români au întâmpinat dificultăți în a-și achita ratele la bănci în ultimele 20 de zile. Scăderea leului în fața monedei europene a fost cauzată mai ales de criza politică, iar acest lucru a făcut ca ratele în euro să fie mai greu de suportat. Practic, această criză a furat câteva sute de mii de lei sau chiar câteva milioane din buzunarele celor care au rate la bănci.
Peste două milioane de hectare de teren arabil riscă să rămână nelucrate. Pe data de 16 octombrie ar fi trebuit să înceapă plățile la hectar, bani pe care agricultorii îi folosesc
la lucrările de toamnă. De 20 de zile procedurile au fost practic blocate din cauza scandalului politic și există riscul ca multe dintre culturile de toamnă să fie compromise din lipsa finanțării. Acest lucru înseamnă alimente românești mai puține și mai scumpe, importuri mai mari și greutăți deosebite în 2010 pentru micii agricultori.
Crescătorii de animale riscă și ei să rămână fără subvenții. Deși banii erau pregătiți, am aflat cu surprindere că în scurtul mandat al lui Radu Berceanu ca ministru al agriculturii aceste fonduri s-au evaporat.
*
„România riscă o criză instituțională”
Războiul electoral continuă. Criza politică este adâncită în mod deliberat de către Traian Băsescu.
Fără a respecta procedurile constituționale și prin dezinformarea românilor, președintele duce România în prăpastie. Însă românii trebuie să fie corect informați și să dea un vot total de neîncredere președintelui la viitoarele alegeri prezidențiale. Tot ce s-a întâmplat până acum pe acest subiect și ceea ce se va întâmpla în continuare are ca obiectiv, în mod inevitabil și fatal, alegerile prezidențiale.
Traian Băsescu dorește formarea unui guvern politic de uniune națională, neavând însă, concret, decât susținerea PD-L. Croitoru a fost prezentat public de șeful statului ca independent, a încercat să-l delimiteze inclusiv de PD-L, care l-a susținut recent pentru Consiliul de administrație al BNR.
Traian Băsescu a declarat că, în cazul în care Cabinetul Croitoru nu va primi votul de învestitură al Parlamentului, va desemna un alt premier, de data aceasta politic, din rândurile partidului cu cel mai mare număr de parlamentari, adică PD-L. Nu contează numele celui desemnat, ci faptul că, prin ignorarea majorității parlamentare existente și a propunerii acesteia, Traian Băsescu prelungește criza politică pe care tot el a declanșat-o.
Discuția nu este dacă Klaus Iohannis este mai potrivit pentru funcția de premier decât Lucian Croitoru. Problema este că primul este susținut de o majoritate parlamentară, în timp ce al doilea este susținut de un singur partid, minoritar în Parlament.
Traian Băsescu interpretează Constituția în mod eronat. „Președintele nu are o independență totală în desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru”. O spune însuși Emil Boc: „Președintele României nu are o independență totală în desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru. [...] Președintele [...] nu va putea desemna la funcția de primministru decât pe acel candidat care are suportul majorității parlamentare.”
*
„Siguranța națională pe căile ferate române”
CFR administrează a patra rețea feroviară din Europa ca volum de pasageri și marfă. Rețeaua este integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii de transport de pasageri și marfă.
Proiectanții circulației susțin cu toată certitudinea că pentru transportul intern de mărfuri și călători cel mai bun mijloc rămâne calea ferată. Drumurile aglomerate, lungile
întârzieri din transportul rutier i-a întors pe mulți către calea ferată.
Începând din 2010, UE prevede liberalizarea sectorului serviciilor de transport internațional de pasageri pe calea ferată, urmând ca acesta să devină mai competitiv și mai atractiv. De asemenea, drepturile pasagerilor de cale ferată au fost consolidate și ameliorate prin introducerea de noi reguli care au intrat în vigoare începând cu decembrie 2008. Acestea vizează ameliorarea informațiilor, drepturile pasagerilor în caz de întârzieri, legături pierdute sau trenuri anulate, precum și acordarea de sprijin pentru persoanele handicapate și în vârstă.
Ministrul Berceanu a declarat de mai multe ori că pentru dumnealui prioritar este transportul rutier, și nu cel feroviar, motiv pentru care pentru infrastructura feroviară nu au mai fost alocate fonduri. De câțiva ani, pe anumite tronsoane se circulă cu limitare de viteză pentru că starea șinelor nu permite transportul la viteze normale.
Conform declarațiilor liderului Uniunii Sindicale Feroviare, instalațiile care compun infrastructura CFR au termenul de reparații capitale depășit de cel puțin două ori. Macazurile, semnalele luminoase electrice, barierele electrice, podurile, podețele, toate ar fi trebuit să intre în reparații capitale de două ori până în prezent (aviz la sistemul francez cu detecție ultrasonică antiavarie a liniei de cale ce oprește efectiv trenul), nemaipomenind multiplele halte și chiar gări din provincie ce au un singur om în tură, ce semnalizează, dă bilete, face hârțogăria sau închide barierele situate de obicei la o distanță semnificativă de gară.
Pe lângă faptul că o parte a angajaților a fost disponibilizată sau a ieșit la pensie, restructurările posturilor au făcut ca, în locul celor plecați, să nu mai poată fi angajați alți salariați. Toate aceste lucruri se pare că nu înseamnă însă ceva pentru ministrul transporturilor, care a decis să mai reducă din numărul salariaților CFR.
Compania Națională de Căi Ferate „CFR” — SA a descoperit furtul mai multor componente de cale ferată, al macazurilor, au fost tăiate cablurile instalației de alimentare a unor secțiuni izolate și s-a furat cablul de la instalația de alimentare cu energie electrică. Totul are un preț, sporit de nepăsare, de furturi și de piese de schimb înlocuite doar pe hârtie.
Domnul ministru Berceanu nu a spus nimic despre faptul că aproape 50% din elementele infrastructurii feroviare necesită reparații capitale, ceea ce face ca siguranța circulației să fie compromisă.
În astfel de condiții, mersul cu trenul pare că devine de-a dreptul periculos, înainte de a porni la drum fiind indicată încheierea asigurării de viață. Siguranța circulației feroviare, pusă în pericol de lipsa finanțării, este, de asemenea, un „act intenționat” (dovadă fiind multiplele accidente petrecute în acest an), pe care ministrul Radu Berceanu ar trebui să-l ia în considerare.
În Japonia, ministrul transporturilor și-a dat demisia pentru că întârzierile (tuturor) trenurilor dintr-un an adunate
ajungeau la câteva minute. Întârzierile cumulate ale trenurilor noastre în 9 luni sunt de... 4 luni.
Numai că la noi nu și-a dat nimeni demisia și nici n-o să și-o dea vreodată pentru „un amănunt” ca acesta. CFR-ul nu e privat, nu e responsabilitatea vreunei companii, ci e de stat, adică din buget, adică da, populist vorbind, din banii noștri. „Aici sunt banii dumneavoastră”?
*
## „Rezerve de premieri”
Prin haosul instituțional generat de PD-L doar pentru obținerea puterii, am reușit să creăm un precedent în România și în Europa: avem trei premieri, fiecare după legea lui. Nu mai sunt analizate ideologiile și programele de guvernare, ci avem o miză reală – reînnoirea mandatului lui Traian Băsescu.
Prim-ministrului moționat, rămas să gestioneze treburile curente, câte mai sunt, chiar să mai facă ultimele nominalizări din gașca de la PD-L, i se mai adaugă doi, fiecare făcând propriul guvern.
Dacă socotim bine, mai avem chiar și o rezervă, anunțată de președinte în cazul în care omul său va cădea, ignorând faptul că avem o moștenire dezastruoasă pe care va trebui s-o gestioneze orice tip de guvern care va ajunge la putere și care va fi plătită, în orice condiții, de contribuabilul român.
Și alte țări au fost confruntate cu crize politice, unele foarte grave și prelungite. La noi, după obiceiul pământului, la primul semn de scandal totul se blochează în așteptarea noilor stăpâni.
Am ajuns aici, după ce, la începutul anului, Băsescu ne asigura, cu vocea netremurătoare de vreo îndoială și cu multă fermitate, cum că criza economică ne va ocoli, problemele fiind doar rezultatul minților bolnave ale unor ziariști angajați de moguli pentru a-i distruge imaginea și a denigra România. Acum, în plină criză politică, economică și socială, Domnia Sa pune România în fața unei alte crize, cea a premierilor, absolut nemotivat și fără perspective reale de rezolvare, altele decât intrarea într-o următoare altă criză cu alegeri anticipate în final, dublate de un foarte probabil scandal pe bază de referendum pentru modificarea structurii Parlamentului și apoi a Constituției.
Între timp, România pierde oportunități și perspective.
*
## „Cinci ani de stalinism în România”
Sforțările președintelui Băsescu de a compromite clasa politică din România continuă cu și mai multă acerbitate. Demersurile șefului statului arată clar că ne îndreptăm spre o dictatură.
Traian Băsescu a decis să continue criza pe care el însuși a declanșat-o. A dat cu piciorul soluției care ar fi rezolvat problema. Avea șansa să pună punct crizei. Încearcă și să-și păstreze un control direct asupra unor instituții esențiale ale statului.
Actualul președinte încearcă cu orice preț să-și asigure un avantaj incorect în aceste alegeri prezidențiale, mergând până la fraudarea alegerilor. Vrea în continuare să fie la butoanele Ministerului Administrației.
Dorința de putere, de atotstăpânire a PD-L-iștilor s-a revărsat și în teritoriu. Parcă trăim cu groază epoca lui Stalin. Peste noapte, prefecții PSD au fost schimbați. Au urmat subprefecții, iar acum debarcarea șefilor din instituțiile deconcentrate. Lipsește doar arestarea. Nu se ține cont de competență, de profesionalism. Pentru PD-L și președintele Traian Băsescu țara contează prea puțin. Important este să fie satisfăcută clientela politică și economică.
În orice democrație din lume, majoritățile se creează prin discuții între partidele politice. Traian Băsescu inventează reguli pentru a-i servi propriilor interese. Vrea să schimbe regula jocului democratic. Această atitudine dictatorială nu poate fi tolerată într-un stat democratic. Traian Băsescu a lăsat și lasă în continuare țara neguvernată.
A distrus Guvernul Ciorbea când țara intrase în recesiune foarte gravă, a încercat să dărâme Guvernul Tăriceanu chiar înaintea intrării noastre în Uniunea Europeană și a distrus coaliția cu PSD în plină criză economică.
Traian Băsescu este un pericol pentru ordinea și stabilitatea României. De dragul puterii, Traian Băsescu a executat trei guverne și a aruncat România în haos. Își dorește un guvern personal, care să îi legalizeze drogurile ușoare și prostituția. DNA și Parchetul General au făcut zeci de dosare adversarilor președintelui și nu au anchetat nicio afacere a clicii președintelui.
Cinci ani de zile, Traian Băsescu a provocat și a alimentat conflictul dintre instituțiile fundamentale ale statului român: a atacat Guvernul și a executat miniștri, a încercat să dizolve Parlamentul, a atacat magistrații, Înalta Curte de Justiție și Curtea Constituțională până când justiția a intrat în grevă. Instituțiile sunt târâte de Traian Băsescu în conflicte politice. Dacă același om rămâne în fruntea statului, România nu are nicio șansă să iasă din criză.
Traian Băsescu a generat conflicte majore în interiorul societății: a instigat muncitorii din mediul privat împotriva celor din sectorul bugetar, a incitat tinerii împotriva pensionarilor și medicii împotriva profesorilor. Ce le mai lipsește românilor în acest moment în care traversăm o criză economică majoră și criză politică! Aceasta este dovada iresponsabilității lui Traian Băsescu, pentru care plătesc scump toți românii.
Închei cu speranța că acest circ politic va lua sfârșit cât mai curând, iar viața tuturor românilor va reintra pe făgașul normal.
acută, că un om obligat să alerge toată ziua după o pâine nu poate fi un om liber. Nici democrația nu se poate manifesta în plenitudinea atributelor sale în condiții de mizerie socială, finanțarea democrației fiind, astăzi, strâns legată de funcționarea instituțiilor statului – justiție, presă, executiv, legislativ.
Ce se poate constata? Că acestea nu funcționează astăzi pe măsura așteptărilor sau funcționează cu mari sincope, excepție făcând doar presa, justiția fiind într-o permanentă remaniere, marcată de demisii peste demisii și de nerespectarea principiului separării puterilor în stat. Poliția nu-și găsește ritmul pe măsura solicitărilor vremurilor. O dovadă o aduce și presa care abundă în relatări despre nerespectarea legilor și drepturilor omului. În ceea ce privește executivul, nu-i greu de constatat că el a înlocuit o altă putere în stat, Parlamentul, încălcându-se astfel Constituția țării.
Nivelul de trai a scăzut dramatic. Devine tot mai vizibilă perspectiva de a se restabili în jurul României o cortină de fier, un zid care ne va izola din ce în ce mai persistent de restul lumii. Acest lucru este posibil pentru că actualul Guvern Boc II nu a înțeles că accesul spre lumea bună nu se face cu o țară epuizată, cu un popor hărțuit de lipsuri și sărăcie.
Am intrat în Europa, dar trebuie, în primul rând, să facem ordine la noi acasă și apoi să devii tu însuți capabil de performanțe asemănătoare cu cei cu care te-ai asociat. România nu trebuie să devină un poligon de încercare, pentru că nimeni nu i-a mandatat pe actualul președinte Băsescu și Guvernul Boc II să-i transforme pe cetățenii țării în cobai. Asanările impuse de FMI și Uniunea Europeană, oricât de bune ar fi, pe fond de criză, nu pot să înlocuiască relansarea producției și productivității muncii.
Ce dovedesc toate acestea? Că actualul Guvern Boc II se remarcă prin instituirea absenței deciziei politice, prin elaborarea de acte normative ambigue și nestimulative pentru economia românească. A creat cadrul care acționează pentru desființarea investitorului român.
Pentru o schimbare în bine, este absolut necesară o decizie politică nouă, strategii și programe raționale, viabile. Major este omul, cu priceperea și managementul lui. Oamenii PSD răspund unor asemenea exigențe.
Țara are nevoie de ei și sunt semnale ce vin din multe zone ale țării că programele, ideile și pozițiile PSD au o tot mai largă audiență în conștiința cetățenilor. Semn că țara are nevoie de PSD.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.