Guvernul falnic, plin de vigoare și potență care ne conduce, își schimbă blana la fiecare cotitură, dar năravul ba. A optat pentru multipla variantă a împrumuturilor de la FMI, în așteptarea redescoperirii bogățiilor pierdute. Împrumuturi cu voie și fără de voie, pentru a-și mulțumi propriii șefi, dar spre nemulțumirea majorității populației acestei țări.
Dacă îl întrebăm acum pe domnul Boc sau pe noul ministru de finanțe cum și de unde dăm banii pe care deja i-am luat, habar nu au. Ceea ce se întâmplă este o crimă împotriva poporului român și a viitorului nostru. Nu poți să iei alți bani numai ca să cumperi un an de stat la putere!
Criza se sfârșește numai cu măsuri coerente, capitol la care Guvernul Boc încă se bâlbâie. Un nou val de disponibilizări colective se anunță pentru perioada următoare. Mii de oameni și-au pierdut deja locul de muncă și alte câteva mii îl vor pierde în perioada imediat următoare. Mulți dintre ei s-ar fi mulțumit cu reducerea salariului chiar și cu mai mult de 25%, dar s-au trezit puși pe lista disponibilizaților.
Ce măsuri a adoptat Guvernul Boc pentru a veni în întâmpinarea persoanelor care și-au pierdut sau își vor pierde locul de muncă? Ei cu ei,... noi, restul, nu mai contăm!
## „Haos în sănătate”
Amplificate de criza economică, problemele sistemului sanitar românesc au explodat zilele acestea, expunându-ne un crunt adevăr: nu putem avea o societate cât de cât stabilă când starea de sănătate ne este atât de puternic afectată. Sănătatea și viitorul copiilor noștri sunt amenințate.
După 20 de ani, încă avem prea multe spitale prost utilate și ineficiente, care înghit majoritatea banilor caselor de asigurări. Sistemul cabinetelor individuale de medicină primară și de specialitate creat la sfârșitul anilor ’90 ar fi putut fi o soluție de a rezolva problemele de sănătate ale multor români, în special ale celor ce provin din categorii defavorizate. Ele puteau degreva sistemul de multe cheltuieli din simplul motiv că pentru o consultație și o rețetă ar fi mai ieftin și mai simplu să te prezinți la un astfel de cabinet decât să mergi la un spital și să te internezi câteva zile.
Astăzi, constatăm cu stupoare că sistemul cabinetelor medicale individuale este sistematic distrus prin subfinanțare și desconsiderare. De ceva vreme, se constată o adevărată campanie de descurajare a medicilor ce au ales să activeze în această formă de organizare. Veniturile lor au fost reduse numai în 2010 cu 30%-40%, iar, mai nou, prin noul Cod fiscal, li s-au mărit și taxele.
Obligația Guvernului și a statului este aceea de a asigura serviciile de sănătate pentru toți cetățenii și cu precădere
pentru cei cu venituri reduse. Sănătatea trebuie să devină o problemă de securitate națională și o prioritate în acordarea resurselor financiare necesare unei bune funcționări, asigurării medicamentelor, salarizării personalului, realizării programelor de investiții și a programelor de sănătate, atât de necesare.
Sistemul continuă să fie subfinanțat, deși am avut cu toții exemplul clar că această ignoranță din partea Guvernului poate conduce la pierderi de vieți omenești. Ce ar trebui să se întâmple pentru ca Traian Băsescu și Guvernul său să înțeleagă că, în calitate de reprezentanți ai statului, au obligația de a asigura servicii publice de calitate cetățenilor?
*
## „Nemulțumirea românilor”
România se afundă zilnic în datorii către FMI și asta nu pentru proiecte mărețe pentru care nu are bani, ci pentru a plăti salarii sutelor de mii de bugetari și pensii.
Guvernul Boc ne-a demonstrat un singur lucru: stăpânește foarte bine arta populismului ieftin și mai ales pe cea a manipulării, ca să nu mai vorbim de mult clamatele reforme cu care PDL ispitea masele largi adunate cu de-a sila de prin sate și orașe ca să umple piețele orașelor atunci când ateriza Traian Băsescu să spună ce bine va fi în România din 2010 încolo, cât timp va fi el președinte.
Guvernanții nu au niciun fel de coerență în materie de măsuri guvernamentale pentru reducerea efectelor crizei economice, nu știu să conducă țara și nu au niciun fel de viziune pe termen mediu. În acest moment, tot mai mulți intelectuali se revoltă față de măsurile din sistemul de învățământ, tot mai mulți pensionari încep să vadă adevărul din spatele minciunilor despre creșterea punctului de pensie și pensia minimă, tot mai mulți tineri au început să se bucure că pentru Noua Zeelandă nu mai trebuie viză ca să emigrezi și că vechile cursuri la universitățile de stat din România încă se mai iau în considerare în străinătate.
Oamenii își manifestă nemulțumirea și dezacordul față de actuala putere în fiecare zi, la cozile de la ghișee, în piață, atunci când plătesc facturile, atunci când cumpără medicamente, atunci când își încasează salariile micșorate.
Ce a realizat Guvernul Boc? Ne-a înfometat copiii, ne-a adus părinții în pragul disperării, ne-a condamnat bunicii la moarte, ne-a alungat medicii, ne-a batjocorit dascălii, ne-a înjosit magistrații, militarii și polițiștii....
Nu știți, domnule Boc, că o țară fără învățământ și sănătate, fără justiție, apărare națională și ordine publică este condamnată pieirii?
*
## „Prăbușirea sistemului de învățământ”
Peste 1.000 de școli au fost închise, deși cele mai multe dintre acestea au beneficiat de investiții capitale. Școlile au fost desființate la ordin, fără nicio reținere.
Toate investițiile în sistemul de învățământ au fost stopate. Aproape 30% din școli nu au autorizație sanitară de funcționare. Soluția de a închide școlile neperformante sau cu un număr redus de elevi este o eroare de mari proporții. Școlile și comunitățile mai sărace trebuie sprijinite mai mult pentru a se putea dezvolta și pentru a recupera decalajele care le despart de alte zone și comunități.
Primăriile din mediul rural nu au bani de cauciucuri pentru microbuzele școlare, materiale de curățenie și dezinfectanți pentru grădinițe și școli, dar ministrul educației cheltuiește 2,75 de milioane de euro pe păpuși cu dizabilități.
În acest an școlar, elevii vor învăța după același curriculum școlar sufocant. Manualele, oricum depășite și
zdrențuite, sunt pe cale de dispariție. Editurile nu mai au bani pentru retipărirea acestora.
Un an de zile este un timp mult prea scurt pentru ca domnul ministru Daniel Funeriu să revizuiască un curriculum școlar despre care a recunoscut că este depășit de cerințele pieței de muncă.
Învățământul tehnico-profesional a rămas văduvit în continuare, prin absența școlii profesionale. 15.000 de cadre didactice au fost date afară din învățământ. Salariile au fost reduse.
Promovabilitatea de 67,4% înregistrată la examenul de bacalaureat anul acesta este nu doar rușinoasă, dar și alarmantă, este dovada faptului că în sistemul educațional ceva nu funcționează bine.
Gradul prăbușirii sistemului de învățământ este dat de părăsirea sistemului educațional de un număr mare de cadre didactice sau solicitarea concediului fără plată ca urmare a scăderii cu 25% a salariilor în luna iulie.
Veniturile actuale ale cadrelor didactice sunt sub demnitatea și sub statutul social pe care profesorii ar trebui să îl aibă. De remarcat reaua intenție a Guvernului și disprețul total pe care acesta îl manifestă față de cadrele didactice: pe lângă tăierea cu 25% a salariilor, actuala putere refuză să plaseze profesorii pe un loc superior în grila de salarizare conform cu statutul și cu rolul social al acestora.
Actualul Guvern nu oferă nicio șansă elevilor și comunităților din mediul rural.
Nici viitorul nu le aduce nimic bun profesorilor. Viitoarea Lege a salarizării unitare a bugetarilor îi menține în jumătatea de jos a grilei de salarizare, fără nicio legătură cu criteriile de performanță.
Mii de profesori au părăsit sistemul, în ultimele luni, din cauza salariilor mici și a umilințelor, pentru că guvernarea Băsescu-Boc îi tratează ca pe niște dușmani, niște paraziți care „toacă” banii publici.
Lipsa unei strategii în educație va lăsa urme adânci, pe termen lung, în societatea românească. În educație trebuie investit mai ales în perioade de criză, fiindcă aceste fonduri oferă pe termen lung dobânzile cele mai mari și mai sigure.
*
## „Situația Spitalului Județean Brăila”
Guvernul Boc a reușit ceea ce niciun guvern postdecembrist nu a reușit: să scoată oamenii în stradă. Acesta este rezultatul descentralizării și reformei mult lăudate de domnul Boc.
Atmosfera și starea de spirit din Spitalul Județean Brăila se regăsesc în toate spitalele din țară. Ceea ce s-a întâmplat la Brăila este o nouă dovadă a faptului că descentralizarea, așa cum este ea înțeleasă de actuala putere, generează mai multe probleme în sistem.
Guvernul a dat din brațe spitalele, transferând atribuțiile de management către autoritățile locale. Fondurile însă au rămas la centru pentru a fi folosite în mod discreționar. Guvernul a renunțat la responsabilități, nu însă și la bani.
În luna iulie, de exemplu, Casa Națională de Sănătate a transferat Spitalului Județean Brăila 50 de miliarde. În condițiile în care 49 de miliarde merg la plata salariilor, alte 3-4 pe produse medicale, alte câteva pe medicamente, altele pe întreținerea aparaturii și altele pe utilități și hrana pacienților, cum poți să asiguri serviciile medicale de calitate de care vorbea domnul Boc?
Actuala putere manifestă total dezinteres față de medici și pacienți, probabil vor să falimenteze sistemul și apoi să-l privatizeze.
„Situația economiei românești”
România are politici publice insuficient performante, ceea ce conduce la situația de pierdere de rezultate și consistență în eforturile pentru o economie de piață funcțională și competitivă, capabilă să facă față presiunii forțelor concurențiale din Uniunea Europeană în momentul actual de criză.
Economia românească se află încă în bucla evoluțiilor marcate de subdezvoltare, pentru că este inadecvat structurată, slab competitivă și cu un potențial redus de convergență. Suprapunerea erorilor de management macroeconomic peste o economie departe de a fi structurată, ponderea sectoarelor necompetitive și a aglomerării populației ocupate în acestea oferă tabloul precar de astăzi.
România a intrat într-un cerc vicios, în care strategiile, programele și, în general, politicile publice sunt lipsite de viziune. Îmbunătățirea substanțială a calității fundamentării și a consecvenței aplicării politicilor publice ar putea deveni o soluție. Proiectele de lege, politicile, strategiile și planurile de acțiune, elaborate nu de consilieri politici, ci de funcționari publici profesioniști, specializați, trebuie să ne scoată din improvizație și mai ales din deformarea politică a evoluțiilor economice.
Analizele de evaluare de impact, consultările cu actorii interesați în domeniu au nevoie să devină practici de lucru ale bunei guvernări a economiei. Suprapunerile instituționale și concurența acerbă pentru privilegii în locul profesionalizării managementului de stat, a funcției sale de gestionare a dezvoltării trebuie eliminate de urgență.
Este necesară o schimbare radicală de viziune la nivelul elitelor. Amploarea orizontului de schimbare, ca și atingerea țintelor propuse nu pot fi realizate decât prin recurgerea la angajarea consecventă a resurselor favorabile pentru potențarea capacității de _catching up_ .
Este necesar un plan coerent pentru a absorbi în viitor intrările mari de capital din fondurile UE. Ținând seama de tendințele pe plan mondial, ar trebui să se impună acordarea unei mai mari atenții proceselor de fuziune și achiziție a întreprinderilor românești, astfel încât prin crearea de mari firme să se poată face față concurenței tot mai puternice de pe piața internă și internațională. Îmbunătățirea stimulentelor economice și a eficienței instituționale este esențială pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial (calitatea reglementărilor, respectarea legii, prezența barierelor tarifare și netarifare), pentru operaționalizarea parteneriatului public-privat, precum și valorificarea oportunităților oferite de integrarea în UE.
## „Sistemul juridic actual”
În ceea ce privește situația dificilă a resurselor umane din sistemul judiciar, nu s-a observat nicio îmbunătățire efectivă, capacitatea sistemului judiciar fiind în continuare pusă la încercare printr-o pierdere netă de personal.
În lupta anticorupție apar neîncetat întârzieri continue legate de judecarea cazurilor de corupție la nivel înalt, la care se adaugă inconsecvența și clemența de care dau dovadă instanțele în ceea ce privește sancțiunile impuse. Ele sunt în continuare provocări majore pentru România.
Sancțiunile aplicate de instanțe pentru cazurile de corupție la nivel înalt, în ansamblu, par în continuare prea ușoare și nedisuasive, ca în perioadele precedente: în jumătate din hotărârile finale de condamnare s-a aplicat pedeapsa minimă, iar în trei sferturi dintre acestea sancțiunile sunt suspendate.
În ceea ce privește durata procedurii în instanță, procesele în cazurile mediatizate sunt în continuare
*
îndelungate. În toate cazurile în care erau implicați acuzați de la nivel înalt s-au ridicat cel puțin o dată excepții de neconstituționalitate. Deși, până în prezent, Curtea Constituțională a respins practic toate aceste cereri, multe cazuri au fost amânate cu peste 6 luni, timp în care procesul a fost suspendat în așteptarea deciziei privind excepțiile de neconstituționalitate.
România ar trebui să confere o importanță națională stabilirii unei cooperări strânse și constructive între diverșii actori politici și sistemul juridic pentru perfecționarea sistemului juridic român. De asemenea, ar trebui să își intensifice în special eforturile menite să asigure adoptarea rapidă a proiectelor privind Codul de procedură civilă și Codul de procedură penală, precum și legislația de punere în aplicare și studiile de impact care se impun.
„Lipsa locurilor de muncă pentru absolvenții de studii superioare”
Studenții români cred în continuare că actuala criză se va termina până vor absolvi facultatea, iar angajatorii vor fi nevoiți să le dea 800 de euro la absolvire când vor vedea „cât sunt de competenți”. Angajatorii spun însă că așteptările lor sunt nerealiste, iar în anii următori va exista un trend descendent al ofertelor salariale pentru tineri. Cel puțin 6.600 de studenți români se așteaptă la un salariu net de 800 de euro după absolvire, iar majoritatea cred că își vor găsi într-o perioadă medie de patru luni după terminarea facultății un loc de muncă.
Atât studenții români, cât și studenții din alte țări europene se așteaptă la salarii duble față de salariile medii pe economie din țara în care trăiesc. Optimismul a dispărut însă în cazul absolvenților de anul acesta, care încearcă de luni bune să se angajeze și nu reușesc, odată ce firmele nu mai sunt interesate să investească în dezvoltarea angajaților fără experiență, odată ce au o plajă mult mai largă de candidați.
Pe de altă parte, unii angajatori nici măcar nu-i întreabă pe candidați ce salarii și-ar dori să obțină, negocierea salariului nefiind posibilă într-o companie în care există grile de salarizare bine stabilite. Cele mai mari salarii pentru pozițiile de _entry level_ sunt însă oferite celor care au terminat o facultate cu profil tehnic, sectorul IT fiind unul dintre singurele în care salariile au crescut și care mai fac angajări.
Acesta este viitorul pe care îl pregătim copiilor noștri? Cu studii superioare, fără experiență și șomeri? Acestea sunt lucrurile care li s-au promis?
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.