„Eliberarea de condiționări religioase a învățământului românesc”
În prezent, Legea nr. 1/2011 a educației naționale stipulează că disciplina Religie este „parte a trunchiului comun” al planului educațional, cu posibilitatea ca „elevul major, respectiv părinții sau tutorele instituit” să poată face o solicitare scrisă pentru a nu frecventa orele de religie.
Salutăm decizia Curții Constituționale a României, care, în data de 12 noiembrie 2014, a admis o excepție de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, declarând astfel că dispozițiile care impun elevului major sau părinților, sau tutorelui legal instituit al elevului minor de a depune o cerere pentru a nu frecventa cursurile de religie, fără ca aceștia să fi acceptat în prealabil să participe la astfel de cursuri, este contrară dispozițiilor Constituției.
De 25 de ani elevii din unitățile de învățământ preuniversitar urmează, în marea majoritate a cazurilor, cursuri de religie confesională, în special ortodoxă, care nu țin cont de credințele religioase ale elevilor. Aceste cursuri sunt structurate pe baza unor cerințe puțin cunoscute și circumscrise dogmelor religioase ale principalelor culte religioase recunoscute de către stat.
Elevii și părinții elevilor care ar dori să nu participe la aceste cursuri sunt descurajați să își urmeze propriile convingeri spirituale, acest fapt constituind o limitare a libertăților și drepturilor constituționale enunțate în art. 29 alin. (1) și (2) din Constituția României, care oferă părinților libertatea de a asigura, conform propriilor convingeri, educația religioasă a copiilor. De asemenea, textul actual al legii contravine și art. 14 alin. (3) din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, acesta statuând dreptul părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor lor potrivit convingerilor religioase, filosofice și pedagogice.
Mai trebuie avut în vedere faptul că prevederile din actuala Lege a educației, care stipulează că doar elevii majori pot decide singuri dacă frecventează disciplina Religie, contravin prevederilor art. 491 din Codul civil în vigoare, care stipulează la alin. (2) că „copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să își aleagă liber confesiunea religioasă”, precum și prevederilor art. 14 alin. (1) din Convenția Europeană cu privire la drepturile copilului, care spun că „statele părți vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de conștiință și religie”.
Nu în ultimul rând, în procesul de consolidare a statului de drept, România trebuie să se alinieze statelor moderne europene care, ținând cont de diferențele de rasă, religie, etnie, sexe etc., consideră religia un drept privat al individului, care nu trebuie să se manifeste în mod partizan și confesional în structurile instituționale ale statului, cum ar fi sistemul de învățământ public.
Eliberarea de condiționări religioase a sistemului de învățământ românesc constituie principala garanție pentru a stimula o gândire liberă și independentă a elevului și un cadru instituțional democratic, în care acesta să poată beneficia de puncte de vedere multiple și de un proces de selecție natural.
Având în vedere cele de mai sus, vedem necesitatea modificării Legii educației naționale, în sensul ameliorării condițiilor de organizare și predare a disciplinei Religie în școli, necesitate care decurge din acordurile internaționale la care România este parte și este întărită și de către recenta decizie a Curții Constituționale.
„Instituția prezidențială, așa cum ar trebui să fie”
După 10 ani, o schimbare semnificativă și energică se petrece pe scena politică românească. După 10 ani, începând cu data de 16 noiembrie 2014, românii se pot bucura de o altă imagine a unui șef de stat, sperăm mai bună decât cea a președintelui Traian Băsescu. Schimbarea mult dorită s-a reflectat în votul suveran al poporului român, care, înconjurat de tulburări sociale și politice, a luat decizia de a schimba traiectoria așteptată a evoluției clasei politice românești.
Duminică, 16 decembrie 2014, românii au votat schimbarea așa cum și-au dorit-o, iar tinerii au fost cei care au demonstrat că votul este cea mai puternică armă de apărare a valorilor și principiilor democrației. După alegerile de duminică, Biroul Electoral Central l-a anunțat câștigător al alegerilor prezidențiale pe Klaus Werner Iohannis, un om politic provenit din administrația locală, un etnic german de naționalitate română, o figură nouă pe scena clasei politice românești. Având în vedere experiențele și istoria sa politică recentă, întreaga elită politică românească și cetățenii acestei țări au mari așteptări, îndeosebi în ceea ce privește modul de exercitare a funcției pe care o va ocupa _de facto_ după 22 decembrie.
Noul Președinte al României trebui să-și înțeleagă responsabilitatea funcției și asumarea serviciului său în slujba națiunii române. El trebuie să fie garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării, asigurând un echilibru între puterile statului, prin rolul său de mediator între Legislativ și Executiv. Președintele României trebuie să reprezinte statul român și interesele sale în relațiile internaționale, iar demnitatea și profesionalismul reprezintă puncte de referință esențiale în exercitarea acestor atribuții.
Instituția Președintelui României are nevoie de o nouă modalitate de exercitare în fața românilor și a întregii lumi, de o notă de seriozitate, încredere și diplomație. Astfel, noul președinte trebuie să intre treptat și sigur în matca instituțională, asumându-și-o pe deplin. România are mai multă nevoie ca niciodată de un președinte care să unească tot poporul în jurul instituției sale, să asigure dreptatea socială și să dețină balanța justă de echilibru între toate instituțiile statului român și între puterile politice exercitate de acestea.
În ultimii 10 ani am avut un exemplu excentric, derapant, de a fi președinte, o perioadă în care Traian Băsescu și-a încălcat în mod repetat atribuțiile constituționale. Istoria nu trebuie uitată niciodată, mai ales în această perioadă esențială pentru cel care va ocupa prima funcție în stat. Nu trebuie uitat cum fostul președinte Traian Băsescu și-a părăsit frecvent și voit rolul de mediator între partidele politice și imparțialitatea în campaniile electorale. Acesta și-a asumat roluri partizane fără o justificare juridică și morală, a divulgat elemente din dosare care erau pe rolul diverselor instanțe, a
calificat _a priori_ drept vinovați sau nevinovați cetățeni ai României care erau parte a unor anchete sau investigații în curs. A interferat cu activitatea Guvernului și a prim-ministrului în mod abuziv și, poate cel mai grav, a discreditat în repetate rânduri Parlamentul, emblema democrației și a suveranității poporului român.
Toate aceste abateri de conduită profesională și etică au culminat cu două suspendări din funcție, Traian Băsescu intrând în cartea neagră a istoriei României ca fiind singurul președinte demis de mai mulți români decât l-au votat în ultimul mandat de președinte, chiar dacă Curtea Constituțională nu a validat la acea dată referendumul.
Klaus Iohannis are șansa de a fi un președinte mai respectuos cu legile și cutumele țării deoarece se bucură de un larg sprijin popular, se bucură de sprijinul tinerilor ieșiți pentru prima dată după 20 de ani în număr atât de mare la vot și de încrederea elitelor intelectuale și a clasei mijlocii. În parcursul lui politic sperăm să nu-și excedeze atât de flagrant rolul, precum a făcut-o Traian Băsescu în relația cu propriul popor, dar și cu toți actorii de pe scena politică, indiferent dacă vorbim de putere sau opoziție. De asemenea, noul președinte nu trebuie să uite că are în spate susținerea unei formațiuni noi a dreptei unite, o unire a două partide cu mentalități și istorie diferite. Această fuziune trebuie atent gestionată, pentru a nu produce aceleași dezechilibre pe care le-am resimțit în istoria alianțelor partidelor politice românești.
Nu în ultimul rând, am fost îngrijorați și de faptul că, pe finalul campaniei electorale, celălalt candidat, Victor Ponta, a început să folosească instituțiile statului în susținerea sa – a se vedea cazul INS –, respectiv statisticile anunțate miercuri, cu două zile înainte de comunicarea oficială, sau adresarea brutală și selectivă către reprezentanții mass-mediei. Aceste acțiuni abuzive în care anumite trusturi de presă erau denigrate le-am văzut și în mandatul președintelui Traian Băsescu, iar candidatul Victor Ponta ne-a sugerat în campania electorală că împărtășește metode similare de folosire a puterii în interes personal și de lezare a independenței presei. Apreciem astfel că rezultatul votului a ținut cont și de aceste realități reflectate pe scena publică în timpul campaniei, fapt care demonstrează că poporul român a dat un vot împotriva a ceea ce puteau să perpetueze fostele acțiuni politice ale președintelui Băsescu.
Salutăm apropiata instalare a unui nou președinte, cu speranța că va reintra în matca instituțională desenată de Constituția României pentru cea mai înaltă funcție în stat, că nu va perpetua politica președintelui-jucător, ci va asigura un echilibru între puterile statului, va promova investiția Guvernului în educație, sănătate, industrie și apărare, va promova elita intelectuală română, va reprezenta interesul național al României cu demnitate și va fi un președinte în slujba tuturor românilor.
*
## „Președinția și România”
România și națiunea română sunt rezultatul eforturilor istorice reunite ale unor lideri politici verticali, care secole la rând au luptat pentru împlinirea unui „stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”, așa cum este el consfințit în articolul 1 din Constituția României. Limba, cultura, istoria și însemnele naționale sunt valori fundamentale ale poporului
român, ale identității și construcției noastre naționale. Ele au stat și stau la baza unei Românii moderne, democratice și integrate în marea familie europeană.
În contextul în care tot mai multe activități cu caracter extremist disturbă scena politică europeană și mondială, România pare a fi și ea vulnerabilă în fața acțiunilor unor grupuri de interese și a unor partide politice care promovează inițiative legislative cu caracter secesionist și autonomist. Profitând de sincopa din activitatea Parlamentului României – explicată, dar nejustificată de proximitatea alegerilor prezidențiale –, o minoritate agresivă a comis un atac grav la adresa însemnelor naționale și oficiale ale statului român. Acest atac josnic s-a manifestat prin inițiativa legislativă pentru arborarea așa-numitului „steag al Ținutului secuiesc” care a trecut tacit de Senatul României, la data de 13 octombrie 2014.
Constituția României consfințește prin articolul 12 simbolurile naționale, așa cum au fost ele asumate prin lege de întreaga națiune română, atât cu prilejul făuririi României Mari, în anul 1918, cât și în urma evoluțiilor predemocratice din decembrie 1989.
Credem într-o conviețuire pașnică a tuturor popoarelor și etniilor europene, atât timp cât se respectă normele legale și morale care definesc și consfințesc entitățile statale ale căror locuitori sunt. Având în calcul actuala organizare administrativ-teritorială a României – sub formă de comune, orașe, municipii și județe –, evocarea unor regiuni de către inițiatorii proiectului de lege este nejustificată și reprezintă o lezare a literei și spiritului Constituției și a legilor țării.
Argumentul de a avea un steag al „Ținutului secuiesc” arborat pe instituțiile publice din comunitățile cu etnici preponderent maghiari este nefondat, primitiv, vetust, în contextul în care principiul de autodeterminare a națiunilor s-a făurit în secolele XIX și XX, iar regulile statului de drept s-au fundamentat în conștiința politică, economică și socială a statelor moderne. Inițierea unor astfel de practici retrograde, menite a dezbina teritorial România, se află în contrast flagrant cu valorile, misiunea și viziunea Uniunii Europene și sunt – chiar și în stadiu pur teoretic – inacceptabile în actualul context geopolitic și regional.
Atenționez public toți colegii deputați din Parlamentul României sa fie vigilenți atunci când această inițiativa legislativă antinațională va fi supusă dezbaterii și aprobării de către Camera Deputaților, în calitate de cameră decizională. Euforia câștigării Președinției sau dezamăgirea pierderii acestei bătălii nu trebuie să ne deruteze de la munca pe care o facem constant pentru națiunea română.
Trebuie să stopăm instant acest proiect de lege antiromânesc, antieuropean și antidemocratic, care alimentează activitatea secesionistă și retorica puerilă a UDMR, a grupărilor extremiste dinăuntrul sau din afara României.
Astfel de inițiative legislative neconstituționale și imorale, sprijinirea manifestațiilor extremiste pe teritoriul României sau impunerea unor condiții antinaționale colegilor din coaliția de guvernare sunt premise ale unui deznodământ nefericit pentru națiunea română.
Deputații Parlamentului României, în calitate de aleși în serviciul poporului român, au datoria morală și legală de a respinge fără echivoc inițiativa legislativă de legalizare a
arborării steagului așa-numitului „Ținut secuiesc” pe instituțiile publice de pe teritoriul României.
Totodată, avem datoria națională de a ne asigura că rezultatul alegerilor pentru funcția supremă în statul român nu va facilita dezbaterea și aprobarea, în contextul conturării unei noi majorități parlamentare, a legilor care nu servesc interesul național al României sau al poporului român.
Trebuie să fim puternici, trebuie să fim onești și să credem în puterea democrației, a legii și a idealurilor care ne definesc atât ca stat, cât și ca națiune. Nu trebuie să permitem nicio breșă în ceea ce suntem, în ceea ce credem ca români și europeni.
„Vacanța electorală a studenților – o lezare a autonomiei universitare”
Guvernul României, la propunerea domnului ministru al educației, Remus Pricopie, și a domnului ministru pentru învățământ superior și cercetare științifică, Mihnea Costoiu, a aprobat marți, 11.11.2014, o hotărâre care prevede că universitățile își suspendă cursurile vineri, 14 noiembrie, și luni, 17 noiembrie, „în vederea sprijinirii exercitării dreptului la vot”. (HG nr. 1.003/2014). Această hotărâre apare după ce, înainte cu 3 zile, a fost vehiculată în presa națională o informație similară care arăta că „studenții vor fi scoși din joc pe cale administrativă” (stiripesurse.ro).
În primul rând, Guvernul României generează serioase dubii cu privire la logica juridică și mai ales morală a acestei hotărâri care, în mod tacit, a îndemnat studenții să părăsească centrele universitare din țară înainte și după ziua alegerilor. Acest fapt a coincis și cu protestele civice din centrele universitare, care au avut ca scop tragerea unui semnal de alarmă asupra neregulilor din secțiile de votare din străinătate, în primul tur al alegerilor prezidențiale.
În al doilea rând, ministrul educației naționale, Remus Pricopie, împreună cu ministrul pentru învățământ superior și cercetare științifică, Mihnea Costoiu, au modificat în mod neprogramat și nefundamentat structura anului universitar, încălcând într-o anumită măsură autonomia universitară și art. 136 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, care stipulează printre altele că „Structura anului universitar se aprobă de către senatul universitar.” În acest sens, întreaga comunitate academică din România a fost bulversată, fiind nevoită să-și decaleze cursurile, seminariile, parțialele, examenele și toate celelalte activități științifice și de cercetare.
În al treilea rând, și poate cel mai important, Guvernul României a invocat faptul că facilitează procesul de votare în rândul tinerilor, în condițiile în care aceștia se deplasează la reședința de domiciliu, neluând act de Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care stabilește la art. 44 alin. (4) că „Alegătorii care în ziua votării se află în altă comună, oraș sau municipiu decât cel de domiciliu își pot exercita dreptul de vot la orice secție de votare (...)”
Din punct de vedere legal, nu au existat impedimente pentru exercitarea dreptului de vot, iar studenții care învață în centrele universitare din țară își puteau exercita dreptul de vot în orice secție de vot, conform legii. Faptul că unele secții de vot au fost mai aglomerate nu reprezintă un argument juridic, logic și moral pentru a întrerupe cursurile universitare
din întreaga țară, contrar principiilor autonomiei universitare, și a bulversa întreg calendarul academic 2014–2015.
Considerăm această hotărâre de guvern o acțiune iresponsabilă, neanalizată și care poate pune semne de îndoială asupra garantării principiilor statului de drept, libertății de mișcare și opiniei de exprimare în rândurile cetățenilor României. Apreciem ca fiind important ca Guvernul, în implementarea măsurilor de politică internă și externă, să nu emită hotărâri care pot prejudicia moral sau patrimonial bunul mers al vieții academice, libera exprimare și mișcare a tinerilor sau spiritul democratic și civic al cetățenilor în preajma alegerilor sau în viața de zi cu zi.
Credem cu tărie că hotărârile luate de Guvernul României trebuie să fie transparente, bine intenționate și fără nicio urmă de suspiciune referitoare la îngrădirea unor drepturi și libertăți sau la cenzurarea unor acțiuni civice legale care garantează bunul mers al societății noastre democratice.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.