Nechita Stelian Dolha

„Eliminarea cotelor – coșmarul cel mai negru al fermierilor români”

Peste două luni producătorii de lapte din România se vor confrunta cu un cutremur anunțat, dar pentru care cei mai mulți dintre ei n-au avut cum să se pregătească.

Eliminarea cotelor de lapte, după trei decenii în care s-a reglat producția de profil în Uniunea Europeană, le provoacă insomnii fermierilor de-a lungul și de-a latul Europei, însă pe cei români îi scufundă de-a dreptul în deznădejde.

Vulnerabilitatea fermierilor din România este dată nu atât de cantitatea pe care au dreptul să o livreze, pentru că oricum au trimis și până acum procesatorilor cam jumătate din cât le permitea sistemul cotelor. Problema este că acum s-ar putea să rămână acasă cu tot laptele nevândut. Marii fermieri din UE, cei cu supraproducție, se uită cu ochi galeși către piața românească și și-au făcut deja planurile de extindere. Embargoul rusesc și imposibilitatea de a mai intra pe marea piață rusească pe termen încă necunoscut au adăugat o presiune suplimentară și au făcut din România o zonă și mai atractivă pentru desfacerea excedentelor Uniunii.

Toate acestea limitează și mai mult posibilitatea fermierilor mici și mijlocii, dar și a celor mari, de a mai fi actori pe această piață. În jocul acesta cu prețuri mici și cantități mari fermierii români par deja condamnați.

Confruntați cu acest dezastru cu final anunțat, Guvernul și Ministerul Agriculturii pretind că au făcut imposibilul. Că au ridicat subvenția pe cap de bovină anul acesta și au aplicat o cotă stimulativă pentru cei care vor să își crească efectivele și producția de lapte. E ceva, dar e doar o picătură într-un ocean. Și mai ales e în ceasul al 12-lea. Își va produce efectele când bulgărele se va fi transformat deja în avalanșă. La fel cum se va întâmpla și cu mirajul scăderii de TVA la lapte din 2016. Adică mult prea târziu.

Despre furaje și diferența de cost al hranei pentru animalele de la noi față de cele din alte state europene n-a vorbit mai nimic și mai ales nu a făcut nimic ministrul de resort. Că una e să iei subvenție de 150 de euro la hectar pentru furaje, cum e cazul fermierului român, și cu totul altceva e o subvenție de 330 de euro/hectar pentru fermierul german, ca să nu mai vorbim de cel olandez, care încasează 800 de euro/hectar. Chiar de la pornire fermierul român e pierdut.

Așa că fraza pe care am auzit-o zilele trecute de la niște fermieri cu ferme numărând peste 1.000 de capete, că niciodată nu a fost mai rău decât acum, e radiografia teribilă a acestei situații. Iar ministrul agriculturii, dacă va mai conduce până atunci vreun minister, și Guvernul vor trebui să

răspundă la teribil de multe întrebări. Și s-ar putea alege cu niște etichete deloc flatante pentru posteritate.