Gigel Sorinel Știrbu

„Emil Boc, un premier care încurajează neconstituționalitatea și nerespectarea regulamentelor”

Ieri, în plenul Camerei Deputaților, am avut impresia – și cred că nu am fost singurul – că m-am teleportat în timp, undeva prin primăvară, pentru că discursul prim-ministrului Emil Boc a fost unul tras la indigo față de cel susținut anterior în Cameră, cu o ocazie similară. Și au mai fost și altele, pe la diferite posturi de radio și televiziune pe parcursul verii.

Ca de obicei, nu a lipsit atacul la adresa Cabinetului Tăriceanu II, deși în repetate rânduri atât fostul premier, cât și fostul ministru de finanțe au demontat cu cifre și date concrete toate afirmațiile privind deficitul bugetar, cheltuielile nejustificate etc., după care a urmat expozeul așa-ziselor măsuri luate de actualul Guvern: menținerea cotei unice de 16%, programul „Prima casă”, programul „Rabla”, neimpozitarea firmelor care angajează șomeri, eliminarea pensiilor speciale, eliminarea pensiilor de lux și așa mai departe. Absolut nimic nou, nicio soluție nouă cu adevărat viabilă. Am asistat la un discurs politico-electoral 100%.

Și tot la capitolul „oldies”, dar nu „goldies”, am constatat că premierul continuă să promoveze o politică de incitare la nerespectarea Constituției. Când premierul Emil Boc afirmă „Ne-am jucat mandatul pentru menținerea cotei unice și a TVA, dar opoziția a contestat Legea pensiilor la Curtea Constituțională și am fost nevoiți să creștem TVA” – și a afirmat-o de vreo 20 de ori în ultimele trei luni –, el nu face altceva decât să incite la nerespectarea legii fundamentale. Ce propune prin această exprimare premierul Emil Boc? Nimic altceva decât ca în România să funcționeze legi cu elemente de neconstituționalitate. Asta ne propune un primministru al unui stat membru al Uniunii Europene, un primministru care în paralel este și cadru universitar care predă drept constituțional!

Ținând cont că premierul Emil Boc încurajează intrarea în vigoare a legilor cu conținut neconstituțional, nu mă mai miră deloc ce se întâmplă în Camera Deputaților, unde încălcarea regulamentului, frauda la vot au devenit ceva uzual pentru PDL și reprezentanții acestui partid în conducerea Camerei.

Mă așteptam, dacă tot se afla în Camera Deputaților – și chiar am asistat la unele discuții tensionate de dinainte de intrarea în ordinea de zi –, ca premierul Emil Boc să facă o referire la ceea ce este acum scandalul monstru al zilei: măsluirea votului final la Proiectul de lege privind sistemul unic de pensii – dacă nu în calitate de prim-ministru, măcar în calitate de președinte de partid –, mai ales în situația în care s-a cerut oficial, de la microfonul Camerei, demisia din funcție a președintei Roberta Anastase, vicepreședinte al partidului condus de Emil Boc.

Stau și mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă în perioada februarie 2001–mai 2004, în Parlament, majoritatea de atunci ar fi făcut la un vot final o fraudă similară. Stau și mă întreb cum ar fi reacționat deputatul PD, Emil Boc, liderul _de facto_ al opoziției de atunci. Cred că ar fi făcut un scandal vecin cu moartea. Dar dacă între discursul premierului Emil Boc din primăvară și cel de ieri nu a existat nicio diferență, între omul politic Emil Boc din perioada 2001–2004 și omul politic Emil Boc de acum este o distanță de sute de ani lumină. În sens negativ, evident. Cred că fostul deputat și actualul premier Emil Boc este destul de familiarizat cu plenul Camerei Deputaților și știe cu precizie, cel puțin din imaginile prezentate de televiziuni, că în imagini nu apăreau nici măcar 100 de deputați la votul final pe Legea pensiilor.